Puţintică atenţie şi mult respect – vă rog:
Sub domnia regelui nostru Carol II primari fiind Dem Dobrescu şi Al. Donescu în anii 1932 – 1937 s-a făcut asanarea mlaştinelor Colentinei înfăptunidu-se lacurile Băneasa, Herăstrău şi Floreasca, prin mari lucrări la Buftea precum şi derivarea de ape din rîul Ialomiţa la Bilciureşti ca să însănătoşească capitala ţării şi să o înfrumoşeţeze.
Această lucrare a fost făcută de Uzinele Comunale Bucureşti, director general fiind inginerul Nicolae Caranfil.
… aşa scrie pe placa asta discret pusă în faţa clădirii Muzeului Satului din Herăstrău.
Şi scrie bine – în acei ani Bucureştiul a dus-o regeşte din punctul de vedere al civilizaţiei. Apa curentă ajunsese să fie disponibilă în gospodării mărginaşe ale oraşului şi avem şi azi mii şi mii de piese urbane de atunci – capace de canal, guri de apă, şi atîtea altele!
Iată şi un căpăcel (că nu-i mare!) de-al telefoanelor:
… am mai văzut ciuperci dintr-alea de aerisire. Iată încă una veche-veche:
În anii interbelici conta grija ca ceea ce e pe stradă să fie şi frumos, şi funcţional, şi trainic, şi armonios. Uitaţi-vă la gurile de aerisire ale subsolurilor clădirilor de pe bulevardele Magheru şi Bălcescu: toate, toate arată la fel – adică aşa:
… conta şi felul în care trecătorul era cît mai puţin agasat şi împiedicat de guri de canal, de capace de vizitare…
… contau multe. Iată cît de frumos poate fi acest stîlp! … uitat la intersecţia străzilor Popa Tatu şi Ştefan Furtună.
… şi, fiindcă ceea ce se făcea de către Primărie era cu cap, şi ceea ce se făcea de către om era cu cap. Ţineţi minte prăvăliile care aveau chepengurile alea de aprovizionare pe trotuar? Marfa ajungea – cu liftul, sau pe un fel de tobogan, direct în pivniţă!
… ei, trebuia, totuşi, să fii cu luare-aminte cînd treceai pe lîngă un chepeng dintr-ăsta. Dar azi, cînd avem mii şi mii de gropi, de borduri ştirbe, de capace de canal sparte, ne rupem picioarele mai des ca-n interbelic.
Şi mă tem că şi sistemul sanitar e mai prost ca pe-atunci.
Civilizaţie publică – restul seriei.
Lasa civilizatia ca e dusa deja pe Dambovita; vezi mai bine ca au adus din nou gainile in cort aici la mine. Cucuriguu… (cenzurat cenzurat cenzurat)
ştiu 😉
bună dimineaţa, boieri maaari!
daţi punguţa cu doi baaani!
Bun articol.
mai facem, atunci.
“Apa curentă ajunsese să fie disponibilă în gospodării mărginaşe ale oraşului”
—
Ţi-am spus că mă miram cum de casa bunicilor mei construită prin 1940 practic într-o mahala avea apa curentă şi canalizare… Acum ştiu cui trebuie să fim recunoscători. Gazele au ajuns pe la mijlocul anilor 90…
ar fi avut și gaze, dacă nu se schimba calimera după Război.