Are, Bucureștiul ăsta, cotloane, secrete, de nu-ți ajunge o viață să le afli pe toate; și-i bine așa – cu atît mai mult te bucuri cînd, prin cine știe ce întorsătură, mai înveți ceva!
Ia, de pildă, un creier pané – ce poate fi mai simplu de trecut cu vederea? Ce poate fi mai simplu de scos din orice meniu?
Dar… dar cînd nimerești peste un creier bun, bine făcut, nu-i așa că te bucuri?
E, în apropierea Rondului Coșbuc, un restaurant vechi, care altminterea nu te-mbie cu nimica – dar fac oamenii de-aici un creier pané, de-i pomenești!
Restaurantul se cheamă „Business Land” și-i fix în stația tramvaiului 32.
Nu-l ocoliți.
Serios? E chiar lângă mine, trec zilnic pe acolo. Auzisem legenda asta, dar acum că e confirmată de Dvs, musai o să încerc.
Sunt un mare fan al creierului pané. Ultima dată când am mâncat așa ceva a fost la restaurantul Atlantic din Adjud, prin 2010. A fost spectaculos, așa cum mi-l aminteam din copilărie, de la restauratul Gospodăriei de Partid…
Foarte trist cum a dispărut la noi cutura culinară de zahana. Mă întreb de ce. Când m-am mutat eu în București, prin 1991, mergeam la o cașcarabetă situată undeva în dosul blocului de peste drum de piața 1 mai. Grătar de zahana, celebru în tot orașul. Cel mai fain era rinichiul de porc la grătar, cu cartofi prăjiți și murăturile casei. Colosal. Acum poți să dai cu tunul și nu mai găsești așa ceva.
nu, nu mai știe nimeni zahana. Și nu-mi dau seama cum, vreodată, om recupera-o. Tare-s sceptic.