Ca sărbătoare, o ținem de 75 de ani; ca zi liberă oficială, doar de cîțiva.
A apărut pe fireasca filieră sovietică – se-ntîmpla doar la 1950! – și debuta sub generoase auspicii, ținînd seama și cum a deschis Cotroceniul pentru copii.
Palatul Pionierilor a funcționat ca atare mai bine de un sfert de secol și, lăsînd la o parte orice încărcare ideologică, a adus folos și bucurie.
În anii următori, grija pentru cei mici cuprinde Republica, devenind o politică a Statului: se construiesc creșe, grădinițe, școli; în noile cartiere se prevăd locuri de joacă; se întărește asistența medicală. E drept – nu putem uita! – că în 1966 același Stat interzice întreruperile de sarcină; populația noastră crescînd apoi ca-n povești, la 20 de milioane!
Ziua Copilului se întîmpina și prin generoase desfaceri ale produselor dedicate: dulciuri, jucării, haine, literatură, presă.
Nu uităm, firește, manifestările, spectacolele, evenimentele, excursiile și veselia.
… și nici propășirea rețelei magazinelor pentru cei mici; încet-încet, cu toate lipsurile cumplite ale comerțului socialist, perioada mai-iunie devine „Luna cadourilor pentru copii”.
surse: Digiteca Arcanum
comentarii