arhitecţii voluntari loveşte iar

M-am mai rîs de arhitecţii ăştia voluntari şi anul trecut. Da’ dacă insistă – ce să fac? Mai mă rîd şi anul ăsta.

Pe scurt, nişte oameni care n-au pace au pus mînă de la mînă cîte-un neuron şi s-au gîndit cum să salveze atît zona Matache, cît şi zona Gării.

Să vedem, deci, la ce s-au gîndit:

Cum ar fi dacă: Hala Matache Măcelaru ar fi renovată şi redeschisă pentru măcelarii. Ar avea un punct de informaţii şi comunicare cu cartierul. Piaţa ar fi mai mare, cu zonă centrală de tarabe, iar pe margini ar fi magazine pe două niveluri. Ar fi intrari din toate părţile şi un parcaj subteran. Ar fi magazine de alimente, dar şi cafenele şi restaurant. Peste piaţă ar fi un acoperiş modern, cu panouri fotovoltaice care generează energie curată. (…) înspre Gară magazinele s-ar schimba, s-ar mări…(…). Ar veni lume din tot oraşul, dar şi călători abia sosiţi cu trenul. În apropiere s-ar construi noua Filarmonică din Bucureşti. Ar fi concerte şi festivaluri, ar veni multă lume, turişti…

… ar fi frumos, nu am ce zice. Dar urşii panda sînt şi mai frumoşi – de ce n-am face Hala Matache grădină zoologică cu ursuleţi panda?

Lăsînd în direcţia opusă nasului obsesia pentru străzi şi bulevarde pietonale, ajungem la apogeul urbanismului – ia, un pic de atenţie, acolo-n fundul clasei!

Cum ar fi dacă: Aş veni pentru prima dată în Bucureşti. Din Gară aş ieşi într-o piaţă largă pietonală, într-un colţ ar fi multe taxiuri, ar fi terase şi restaurante, chioşcuri de flori, ar fi plin de lume, copaci şi locuri de stat. Aş putea traversa strada şi aş merge liniştit pe bulevardul pietonal, pe lângă un parc frumos şi vesel. (…) într-un sfert de oră aş ajunge în Piaţa Matache.

Da! Văd – din trenuri aşteptîndu-se unele pe altele să intre-n Gară – puhoiuri de turişti obosiţi, neraşi, dar cu ochii scîntîietori care sar de pe treptele vagoanelor şi se duc glonţ la măcelăriile de la Matache, să se tocmească pentru nişte fleici, nişte garfuri şi nişte şorici!

… de-abia atunci Bucureştiul va fi un oraş minunat; bravo, aplauze, ura – arhitecţii voluntari!

Continuaţi – rîsetele sînt în direct, nu înregistrate pe bandă.