Veni, în sfîrșit, vara – tragem nădejde: că primăvară, după cum știți, am avut așa, printre picături.
S-a deschis, firește, și orașul: în fiecare sfîrșit de săptămînă nu mai știi unde să mergi mai întîi; să te împarți și nu ai timp de toate!
Cum ar fi, Bucureștiul e unul și – în același timp – mai multe, de-o dată; dar partea frumoasă e că, la sfîrșit, e același pentru toți.
Cum de reușește – cum de reușim – nu știu; dar mă bucur cum de sînt atîtea pentru fiecare dintre noi.
Paregzamplu, săptămîna trecută se țineau – în același timp – vreo patru evenimente la „Romexpo”. Era tîrgul de carte; era un festival pentru copii; era și-un tîrg de antichități și – fără mare tam-tam, dar vizitat cu mare folos și plăcere, Tîrgul internațional de artă.
Ideea e că fiecare găsește ceva; că poate ieși din carapace, se poate afla atît printre cei de-ai lui, cît și printre ceilalți. Și că, oricît de hîrșit și de blazat se crede bucureșteanul, tot se lovește de-o față nouă a Capitalei.
comentarii