E greu de zis. Din ce in ce mai mult, Primaria e privita doar ca o treapta politica: Ciorbea si Basescu sint de-ajuns ca exemple. E insa Bucurestiul un oras care se poate conduce? In primul rind, e impartit in 6 sectoare, iar primarii de sector au prioritati diferite; in plus, nu poti trece peste ei in anumite decizii locale. Viitoarea zona metropolitana, daca se va face, va fi si mai greu de guvernat.
Primarii de sector insista pe ideea ca sint gospodari – si ca pentru asta trebuie pastrati si alesi; primul care a demonstrat asta a fost Neculai Ontanu (sectorul 2), urmat de Liviu Negoita (sectorul 3). Pina una-alta, nici un primar de sector nu a devenit primarul Bucurestiului, dar ma gindesc ca la urmatoarea confruntare abilitatile de a conduce un sector o sa cintareasca serios; si de aceea Piedone (sectorul 4) se afla parca intr-o campanie electorala permanenta. Deocamdata, intr-un sector se spala strazile, in altul se string gunoaiele, intr-unul se ridica masinile, in altul se fac sensuri unice, intr-unul se amenajeaza parcari – si-n altul nu se face nimic…
Din 90 pina-ncoace totusi, care a fost cel mai bun primar? Traian Basescu sau – culmea! – Crin Halaicu?
Crin Halaicu a devenit primar in 92, intr-o vreme in care expunerea mediatica era minima, si multa vreme nu s-a simtit c-ar face ceva; si totusi, in vremea sa s-au inceput mari lucrari de canalizare, s-au refacut strazi si s-a inceput modernizarea transportului public. A ramas insa in legenda datorita gropilor nenumarate; cu toate astea, multe din proiectele de asfaltare finalizate ulterior sint de pe vremea lui.
Traian Basescu ajunge primar in 2000, preluind de la Viorel Lis un Bucuresti sufocat de chioscuri si tarabe. Demoleaza cele mai multe dintre ele si incepe proiecte de imbunatatire a transportului public, cum ar fi linia 41 de tramvai. Ni-l aducem aminte luptindu-se cu Consiliul General pentru aprobarea Pasajului Basarab. Traian Basescu a condus orasul in alta epoca insa – intr-una in care presa i-a urmarit activitatea tot timpul; si ca sa zic asa, ambelor parti le-a placut.
I-a urmat, din 2005, Adriean Videanu, ramas in memorie pentru schimbarea bordurilor (cu toate ca asfaltarea strazilor presupune si montarea de borduri – si s-au asfaltat destule strazi pe vremea sa). A condus orasul fara sa ceara si aiba sustinerea presei si a cetatenilor.
Din 2008 Sorin Oprescu conduce orasul; o face in stilul lui Traian Basescu – doar ca pina acum nu a facut ceva deosebit.
Ce-ar fi trebuit sa faca vreunul dintre oamenii astia ca sa fie cel mai bun primar? Sa taie strazi noi, sa sape metrou, sa traga apa pe toate strazile orasului, sa curete toate gunoaiele macar? Sa fie un Dem I. Dobrescu, un Nicolae Filipescu, un Pache Protopopescu? Stiti cine-s oamenii astia? Sint primari care-au ramas in istorie; au tras tramvaie, au taiat bulevarde, au facut parcuri, s-au gindit faca ceva. N-aveau cum sa candideze la postul de Rege pe vremea aia – asa ca-si vedeau de treaba.
Era alta epoca, Romania avea lideri adevarati. Nu ar fi trebuit sa ne asteptam la nimic in cazul primarilor de dupa 1989, pentru ca nu au fost capabili sa inteleaga problemele orasului. Un Pache sau un Dem nu vom mai avea niciodata, tocmai pentru ca epoca necesara aparitiei unor astfel de oameni vizionari este apusa. Stim prea bine ce regim trebuia reinstituit dupa asa-zisa cadere a comunismului. Nu s-a intamplat asa, suportam consecintele.
In mod ciudat, durata medie a mandatului de primar, pina-nainte de razboi, era cam de un an si jumatate-doi; doar Pache a fost primar trei ani si Dem cinci; si epoca lor s-a dus. Urmatorul primar va fi Piedone – si-o sa puna-n Piata Palatului statuia lui Carol taiata din arbusti de gradina si c-o coroana de beculete.