„… întâlneai eri la ştranduri oameni pe cari niciodată nu ai fi crezut că îi vei vedea acolo. Cucoane cari credeau că ştrandul e pentru copii, bătrâni pe cari îi întâlneşti pe stradă în haine negre — şi alţi cetăţeni pentru cari scăldătoarea aceasta modernă e un loc de reuniune nu prea serioasă — şi-au lăsat eri părerile, alături de ştaif şi cravată, acasă, şi s’au refugiat, goniţi de caniculă, spre locurile pline de trupuri goale — unde abia găseai o palmă de apă liberă”.
Cod roșu, ro-alert, Capitala se topește… da: e vară; și verile niciodată n-au fost blînde. Ce, 40 de grade nu erau și pe vremuri? – ba bine că nu.
Cum suporta bucureșteanul canicula anilor 60, 70 și 80? Păi, desigur, se ducea „pe ștrand”. La pădure – Băneasa ori Pustnicul – la Argeș, la Snagov…
Viața în oraș nu era comodă: asfaltul se topea, autobuzele aveau – de la an la an – din ce în ce mai puține geamuri care să se poată deschide; dar se găseau răcoritoare – și infamul sirop cu sifon! – înghețată, bere la halbă… iar mersul prin centru era mult mai lesnicios; știți, magazinele încă aveau umbrare.
Facem, așadar, o plimbare prin ziarele vremii și-ncepem cu anii ’60.
În anii ’70, cînd se așezase cumva societatea și așteptările nu erau mici, parcă ne plîngeam mai mult de lipsurile și sincopele sezoniere!
Dar în anii ’80 presa își răcește gura doar despre… gheață.
citiți și despre ștrandurile Tei și Bragadiru
surse: Digiteca Arcanum
Super montajul!
“Ce, 40 de grade nu erau și pe vremuri? – ba bine că nu.” Aşa e. Singura mare deosebire e că pe atunci nu era această obsedantă şi permanentă “presiune” mediatică din zilele noastre: ziarele, televiziunile, reţelele sociale etc., toate prezintă în termeni apocaliptici vremea la “meteo”.
Ne mai bâzâie şi ro-alert-ul ăsta… Fără să fiu nostalgic, sincer mi-ar plăcea să pot vedea şi acum un film la grădină, după lăsarea serii.