Prea mult din ce-a făcut Bucureștiul în ultimii cinșpe ani prin strădania Primăriei Generale a fost fără cap, fără milă, fără viziune. Lucrări greoaie, brutale, lipsite de bunăvoință civică.
Pasaje aruncate – a căror utilitate eu n-o contest nici acum – dar care au omorît zonele adiacente, au chinuit și urîțit împrejurimile.
Șosele reabilitate – neîndoios cu mare beneficiu pentru șofer și călător – dar cărora locuitorul nu le găsește vreo dimensiune umană, prietenoasă.
… și ce ridicol, să ajungă în ziua de azi intervențiile sectoarelor asupra marilor bulevarde să fie mai plăcute, mai accesibile, mai vesele: sectoarele, care n-ar trebui să ducă grija investițiilor mari, cu viziune!
E de ajuns să treci pe nesfîrșitele șosele verzi, pline de pomi, arbuști și flori din atît de hulitele sectoare 3 și 4. Să recunoști mintea și grija unor refaceri din sectoarele 2 și 6. Și – de ce nu? – chiar să te surprindă ici-colea cîte-o plăcută umanizare a spațiilor publice din sectorul 5!
Dintre toate exemplele la care mă pot gîndi, atunci cînd sancționez neștiința și nepăsarea administrației centrale bucureștene, cumplita șosea Pantelimon e cel mai strigător la cer!
… o ȘOSEA și atît: fără pomi pe margini, fără pomi pe mijloc, fără trotuare plăcute și odihnitoare – o refacere care s-a întîmplat în vremurile noastre contemporane, în care nu puteam zice că soluțiile care umanizează fuga și betonul nu-s la îndemînă!
comentarii