la „Ferma animalelor”

Habar n-am cîte generații de copii au crescut aici, în capătul Pantelimonului. Știu doar că nimeni nu pleacă fără să se bucure: căci oaia, capra, porcul, vaca, rața, găina sînt – din păcate – animale la fel de exotice pentru noi, cei de azi, precum ornitorincul.

Înființată acum 15 ani și mai bine lîngă vechea fermă de vaci, „Ferma animalelor” s-a așezat iute-n fruntea listei părinților, ajutată și de relativa apropiere de oraș (la o adică, e și autobuz care te lasă la cîteva minute de mers pe jos).

Da; sigur că am fost și noi – revenind de multe ori chiar – locul ăsta e potrivit pentru toate vîrstele: bebelușul vede pentru prima dată animăluțele din cartea cu poze colorate iar școlarul – după ce se plictisește să-și facă poză cu fratele său, măgarul – are și destule atracții la-ndemînă: trambuline, tiroliană, locuri de joacă, activități.

Plus că, firește, se și mănîncă: funcționează, la sfîrșit de săptămînă, un „împinge-tava” onorabil.

Ferma de peste gard are și un magazin: poți să-ți iei lapte pentru fiert, brînză și alte produse prelucrate. Sigur, vecinătatea atîtor vaci înseamnă și că mai vine miros, dar – pînă la urmă – asta completează experiența naturii și nu face să te superi.

Animalele… le-am zis mai sus; au mai pripășit și cîțiva struți, lame și „alpăci” – cine să bage mîna-n foc pentru pluralul corect? – dar toți copiii care-ajung aici strigă „capibara!” la vidre și bizami.

Capibare-capibare, însă, n-au.