Așa cum știm, pe sfîrșit de septembrie ne-am obișnuit să ținem Zilele Bucureștiului; așa a fost și anul ăsta.
N-om fi cîrcotași: „ni s-au dat” destule – fiecare dintre noi a găsit ceva de făcut și de văzut în weekendul cu 20 și 21. Cuviincioși, zicem – odată-n plus – „sărumîna”.
Dar asta nu-nsemnează deloc că nu avem nici acum răspuns mulțumitor la adevărata problemă a sărbătorilor astea: dezlînate, risipite, legate cu subțire ață între ele, toate sînt, în fapt, nimic altceva decît o mînă de evenimente distincte pe care ne-ncăpățînăm să le adunăm și să le zicem că-s unul singur.
Fiindcă, vedeți voi, Capitala încă nu are nici azi o sărbătoare publică autentică, dedicată și organizată în preajma zilei ei.
Concerte în fața Casei Republicii? Păi, toată toamna s-au ținut numai concerte acolo: ce e deosebit în asta?
Străzi deschise? La fel ca-n fiecare sfîrșit de săptămînă, din primăvară-ncoace.
Paradele cu tramvaie vechi și expozițiile de autobuze și trenuri? Splendide… dar – ghici ce? – doar lipite Zilelor Capitalei fiindcă „săptămîna europeană a mobilității” se suprapune.
Evenimente pe Gîrlă? Bun: dar – din nou – nu sub umbrela marii sărbători bucureștene.
… orașului nostru îi lipsește și azi viziunea, abordarea unitară a problemelor și proiectelor, așa că nu ne miră nici că sărbătoarea sa e o improvizație, nici că rămîne așa.
Toate evenimentele de Săptămâna Mobilităţii au implicat nu multă, ci al naibii de multă muncă. TPBI şi STB s-au întrecut pe ei înşişi, la anul le va fi greu să întreacă desfăşurarea de forţe de acum. Nu vrei să ştii ce scandal cu locatarii a fost vineri noaptea pe Bd. Ducea, când au fost solicitaţi să îşi mute maşinile parcate ilegal… pentru că românul e de acord cu orice, numai să nu îi afecteze dreptul sfânt de a-şi lăsa maşina în staţia de troleu. Aranjarea vehiculelor pe Duca a început pe la ora 22 şi s-a încheiat spre 2 noaptea.
Şi la partea de feroviar s-a muncit mult, deşi recunosc că nu atât de mult ca la TPBI. Am reuşit 8 perechi de trenuri (4 Nord – Obor, 4 Nord – Progresu), expunerea Trenului Prezidenţial (unde şi aici a fost scandal duminică la ora 20:00 când încă era coada până în Dinicu Golescu, dar chiar nu se mai putea ţine, programul teoretic oricum se încheiase la 18), a vagoanelor şi locomotivelor modernizate, a automotorului, vizitarea Salonului Regal şi a Muzeului, ba am avut şi o cursă specială cu automotorul pe Centură vineri.
La anul… nu ştiu, om trăi şi om vedea, am avut noroc atât de oameni pasionaţi care să facă organizarea pe timpul lor liber practic, dar şi de şefi care să le dea mână liberă să facă. Idei sunt multe şi pentru la anul, rămâne de văzut cine va ocupa la anul funcţii precum cea de primar general, director general TPBI, secretar de stat la MTI şi ministru al transporturilor şi infrastructurii.
P.S.: Anul ăsta, în premieră, s-au organizat evenimente şi la Ploieşti, pregătite de TransPloieşti, evident cu sprijinul primăriei şi al TCE, evenimente ce au inclus, pe lângă vizitarea depoului de troleibuze, şi călătorii cu un autobuz Ikarus 280.
S-a simțit, chiar s-a simțit munca – mai ales munca în plus. Îmi pare bine că am reușit să ajung chiar și pe mare fugă.