Cît de puțin e cunoscută bucata Deneului de dincolo de Băneasa: șoferul fuge, croșetînd buimac benzile, urcă și coboară pasaje, se lasă-n dreapta spre noile spații comerciale uriașe. Dar…
Dar ce și cum o fi fost înainte pe aici?
… ferme bogate, livezi nesfîrșite, conace ascunse-ndărătul lor, nobila pădure-parc care rezistă și azi.
După Război, Statul a pus mîna pe cît mai multe: școala de miliție, sere uriașe pentru Gospodăria Partidului, unități militare, institute agricole; și Meteorolgia – care a luat locul stației radio interbelice.
Cîteva repere care dintotdeauna mi-au stîrnit interesul, pigulite prin street view – căci plimbarea de-a lungul acestei autostrăzi urbane ar fi un chin.
De pe podul pe sub care trece Centura, zărești pe mîna dreaptă, la-nceputul Otopeniului, o clădire interesantă, străjuită de pini încă maiestuoși. Este unitate militară de transmisiuni; undeva, în spatele ei, se găsește și unul din forturile construite la sfîrșitul secolului al XIX-lea care – chipurile – ar fi trebuit să păzească Bucureștiul.
Arhitectura – colonade, risipă de frumoase detalii – te duce cu gîndul la orice altceva decît o simplă și funcțională clădire cazonă. Mi-aduc aminte de otopenari bătrâni care ziceau c-aici, între Războaie – funcționase un cazino. C-o fi adevărat, nu știu; e drept că am tot căutat dovezi, dar n-am găsit. Dar și dacă de la bun început clădirea a fost militară, cu siguranță evenimentele ținute la cazinoul ofițerilor să fi rămas în mintea oamenilor de-aici.
De cealaltă parte a șoselei, un imobil colectiv care s-a depreciat cumplit în ultimii ani și recent a fost demolat. Să fi avut, la origine, și o făbricuță? Nu putem decît să ne închipuim.
Revenind spre Oraș, încă ghicim, multe pitulate-n vegetația ce le ocrotește de vuietul Deneului, frumuseți rămase dinainte de Război.
Și, încă prea bine ascunse de ochiul trecătorului, veritabile palate spre care accesul a rămas necunoscut și îngrădit.
Nu uităm, desigur, nici clădirea din ce-n ce mai nefericită a fostului Canton de drum:
… de-a lungul șoselei au mai fost construite și altele aidoma, mult înainte de modernizarea „suedeză” de la-nceputul anilor ’30, dar s-au pierdut.
citiți și despre: cartierul Băneasa • cartierul Ferme




















Vila aflata in cadranul sud-vestic determinat de DN si centura, in spatele acelor arbori maturi imi este cunoscuta drept “vila lui Giosan” (Nicolae Giosan). Probabil a fost construita de altcineva, furata de comunisti si atribuita unui inalt functionar.
Cantoanele de pe DN sint inca destul de numeroase si un ochi antrenat le poate distinge sub modificarile mai mult sau mai putin inspirate.
In cartea lui Nestor Urechia – Drumul Brasovului – sint descrise si daca imi amintesc bine, sint proiectate de Petre Antonescu. In afara de acest tip, mai exista doua: unele cu un fel de turnulet si altele cu prispa, din lemn. Acest din urma tip este din 1854 si in carte se spune ca sint in curs de demolare, fiind improprii locuirii. Ei bine, spre surprinderea mea, inca exista unul in Sinaia, probabil una din cele mai vechi cladiri din oras.
Bunicul spunea ca la acea unitate militara din Otopeni ar fi facut si Regele Mihai armata. O fi legenda, nu stiu.
Mulțam mult!
Sunt documentare legături intre regele Carol al doilea și regimentul de pionieri de la Otopeni, asta poate ofer spre argument în plus pentru edificarea unei asemenea clădiri.
Cu placere.
Iata in Sinaia (cartierul Izvor, imediat dupa podul peste calea ferata de la intrarea in localitate venind dinspre Comarnic, km 124+900) canton tip Petre Antonescu si cantonul ~1854:
https://maps.app.goo.gl/trVvUTgSgkN116FF9
Inca unul la Poiana Tapului (km 133+700) si la Comarnic:
https://maps.app.goo.gl/hxTYnS3edq7oc6AM7
https://maps.app.goo.gl/XXbfZJbthdCA5GWj9
Tipul cu turnulet il regasim la Paralela 45 si undeva prin Breaza (pe varianta vestica, drumul actual aflat la est de Prahova fiind mai recent)
https://maps.app.goo.gl/UPAsR7vEPM3wEJ6KA
Am impresia ca am mai vazut pe undeva aceste cladiri tip, si pe alte drumuri nationale (DN2 parca) dar trec rar pe acolo si nu le-am documentat corespunzator. Cu prima ocazie le pun la punct.
Chiar voiam să le văd!
Mulțumesc