… poate ştiţi sau poate-aţi bănuit că nu prea beau ceai. Am un mare respect pentru codiţa-şoricelului, muşeţel, gălbenele, tei sau mentă; dar nu prea mă pricep la Earl Grey, Darjeeling, Ceylon sau mate – asta e!
… şi nici experienţele mele cu lumea ceainăriilor nu prea m-au încurajat; dar iată-mă călcînd iar pragul uneia. Poate şi pentru că e la două minute de mers cu maşina de casă; poate şi pentru că mi-a plăcut cum arăta locul din stradă; şi poate şi pentru că-mi place să susţin pe cei care fac lucruri frumoase într-o zonă ignorată.
Tea House este locul – se află pe bulevardul Regina Maria (fost Coşbuc), fix peste drum de Primăria Sectorului 4.
Da, mi-a plăcut! Tea House are o terasă tare drăguţă – şi mai e timp de stat afară, din ce văd; iar înăuntru are vreo două saloane de unde nu-ţi mai vine să te duci acasă: unul francez (unde stai comod pe canapele şi foteluri) şi unul turcesc (unde-ţi laşi oasele să se-ntindă pe perne şi covoare). Ce să zic? Nu-i rău deloc!
Ceaiurile-s bune. Scumpe, cred – dar faptul că te simţi atît de bine merită. E un loc curat, deştept, prietenos şi m-aş bucura să reziste cît mai mult.
Buna recomandare 🙂 Chiar cautam ceva pentru o iesire in weekend 😀
bun, ceainăriile nu te-au pierdut de client definitiv. dar, acu’ dacă ne trimiseşi să vedem ce ziceai anul trecut, ne răscoliră duamna diacritica şi musiu armyuser, cu-a lor cofe-cafenea… ehehei, ce frumos ar fi!
Ca tot ai zis de plante, tii mine ca am mentionat semintele aduse din vacanta care nu vor sa rasara? Ei bine, am deja o planta mica intr-unul dintre ghivece: http://imageshack.us/a/img402/376/buruiana.jpg ; pacat ca nu e planta exotica asteptata ci o buruiana din pamantul de flori. O fi buna de ceai? De mestecat? De fumat? De vandut ca etno-cum naiba le zice? 😀
de pozat e buna 🙂
Am identificat exemplarul, e “portulaca oleracea” sau pe romaneste “iarba grasa”, “iarba porcului” sau “grasita”. Adica e buna de mancat si se poate folosi si ca planta medicinala insa in general e considerata… buruiana 😀