… mult mai tragem și acum, după aproape 40 de ani, cu una din improvizațiile ceaușiste!
Este vorba despre linia de tramvai 5 – știți, care a fost construită după mijlocul anilor ’80 pe Barbu Văcărescu, spre Aviației pînă la Băneasa. O linie care în toți anii de operare nu a devenit cu adevărat utilă: nu leagă neapărat nimic, nu a fost vreodată rapidă, nu a scurtat deplasarea nimănui. Dar – întrucît o avem; asta e! – măcar să o facem să meargă mai bine: de asta administrația noastră se cîcîie de cîțiva ani să schimbe șinele montate la 1987!
Pînă om vedea iar tramvaiele circulînd… cîteva vorbe despre trecut. Într-un mod surprinzător – orice e surprinzător cînd e vorba despre transportul public bucureștean – linia 5 este cam cea mai veche linie operațională din Capitală. Nu doar pentru că Societatea de transport nu mai are indicativele istorice 2, 3 4, 6, 8 și 9: dar și pentru că 5-ul de la-nceput de secol XX avea un traseu destul de… similar!
Primul 5 mergea de la Sft. Gheorghe pînă la Bariera Dorobanților; după primul Război se prelungește pînă la actuala Piață de azi – numită a Confederației Balcanice în epocă – iar odată cu avîntul industrial din Floreasca tramvaiul ajunge, pe străduțele care se desfac din Radu Beller, pînă la fabrica „Ford”.
Lungirea traseului spre Pipera este luată în calcul încă de la 1943, cînd podul cel nou de pe Calea Floreasca de peste lacuri e prevăzut cu spațiu pentru liniile de tramvai pe margine, însă de-abia la 1957 se înfăptuiește și 5-ul ajunge unde e azi stația de metrou Aurel Vlaicu.
Odată cu reamenajarea Căii Dorobanților – vorbim de blocurile noi de la mijlocul anilor ’70 de după „Perla” – se renunță la tramvai, care e mutat direct pe Calea Floreasca. Zece ani merge pe aici… pînă cînd este scos și mutat pe Barbu Văcărescu.
Sigur, în aparență se căuta o rocadă urbană care să evite parcursul central al transportului public de suprafață, care în anii aceia era supus unor ajustări discreționare ce au distrus pentru totdeauna legăturile organice dintre zonele bucureștene. În viziunea epocii, tramvaiul urma să plece de la Băneasa pe noul pasaj peste calea ferată, apoi pe o nouă arteră – Aviator Șerbănescu, azi – spre proaspăt ridicatul cartier Aviației și – pe prelungirea Barbu Văcărescu – să iasă spre Tunari, Piața Galați, străpungerea Armand Călinescu, urmînd ca după încrucișarea Căii Călărașilor să taie Centrul Civic în direcția Nerva Traian-Timpuri Noi; ultimul segment nu s-a mai realizat.
Doar că – de atunci încoace, cum ziceam – 5-ul n-a convins; e mai lesne pentru oricine din zona rezidențială și de birouri Aviației să se folosească de metrou. De mers, a mers dintotdeauna poticnit; chiar dacă pare că duce în Centru, în realitate tramvaiul ăsta șerpuiește, ajungînd într-o zonă moartă – Sft. Gheorghe, Sft. Vineri – de unde legăturile cu restul orașului sînt debile. Nici în anii ’90, cînd s-a transformat într-o linie mamut care continua pe Calea Călărașilor, Muncii și Titan, segmentul nordic n-a fost mai folosit.
Citiți și:
E de remarcat acel 50 din primul articol de ziar, rută de relativ mare succes şi azi, “reinventată” odată cu ultima suspendare a lui 5 sub formă de autobuz (330). Din păcate, înţeleg că urmează să dispară odată cu reluarea circulaţiei pe linia 5 pentru că e mai simplu să schimbi 3 tramvaie (care nici măcar nu au staţie comună) decât să foloseşti unul singur, în accepţiunea TPBI.