despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

cui cerem simpatie?

... pe cel cu gipan l-a durut în cur cînd şi-a pus maşina la un metru de marginea trotuarului; însă cei care şi-au legat biclele de gard au făcut-o dinadins, doar ca să incomodeze maşinile nevoite să treacă prin acest loc.

Merg cu bicicleta (şi se fac mai bine de 25 de ani de cînd merg cu ea legal pe drumurile publice) şi îmi place.

De asemenea, conduc şi merg şi pe jos. Le fac pe toate – am o idee despre toate.

De la un timp, văd că bicicliştii umblă se ne cîştige simpatia. Mai mult respect în trafic, benzi dedicate făcute cu cap – chestii de-astea. Da!

Pe undeva, ceva e greşit. Văd bicicliştii încercînd să convingă şoferii că trebuie să le facă loc. Dar cred sincer că nu pe şoferi trebuie să-i convingă; şi nici pe poliţişti, nici pe primari.

E vremea ca bicicliştii să încerce să se facă simpatici şi pietonilor.

Sînt mai bine de un milion şi ceva de maşini în Bucureşti, şi acuzăm des că traficul e oribil. Nu-i chiar aşa. Numărul şoferilor civilizaţi e foarte mare; şi nu toţi motocicliştii sînt inconştienţi, nu toţi loganiştii-s frustraţi şi ţărani, nu toţi ăi cu gipan îs mitocani, nu toţi ăi cu număr de Bulgaria-s cocalari: ştiţi bine. Dacă am fi chiar atît de mulţi mitocani în trafic, chiar am ajunge să ne împuşcăm la fiecare semafor. Da! poate în fiecare săptămînă facem cîte-un schimb de puli în gît cu altcineva – dar nu e o nenorocire.

Vreau să spun că bicicliştii nu-s tocmai vînaţi şi chinuiţi pe străzile oraşului nostru. Că, deocamdată, şoferii îi respectă şi chiar îi simpatizează.

E, repet, vremea ca bicicliştii să încerce să se facă simpatici şi pietonilor.

Să nu se mai bage pe trotuarele aglomerate, să nu mai dea peste babe şi moşi, să nu mai sperie copiii mici, să nu mai gonească prin parc cu 40 la oră.

Singura postură din care-i urăsc pe biciclişti e cea de pieton: vorbesc foarte serios.

Începeţi de-aici, dacă vreţi să primiţi mai mult: fiţi cetăţeni buni prin felul în care mergeţi pe bicicletă, nu doar pentru că v-aţi suit pe bicicletă.

14 comments to cui cerem simpatie?

  • hm

    Foarte frumos spus, da!

  • Filip

    Sunt de acord că cei mai mulţi şoferi din Bucureşti sunt civilizaţi. Cred că o singură dată în trei ani cu bicicleta în trafic am fost claxonat agresiv.
    Şi, într-adevăr, când sunt pieton îmi displace să fiu claxonat de bicicliştii de pe trotuar sau din parc 🙂

  • Mama ce de comentarii urmeaza sa-ti iei de la biciclistii ofuscati! De abia astept…
    Ca de obicei, sunt perfect de acord cu punctul tau de vedere. Astept hipstereala sa se verse peste noi 😉

  • hm

    nu cred, că nu prea-s pe placul lor şi nu prea vin pe-aici!

  • Dragos B

    În București, bicicliștii au interzis și pe trotuar, și pe carosabil- amenzi de 420 RON.
    Polția rutieră a desființat pistele de bicicliști amenajate de Administrația
    Străzilor București ilegal, pe troturar – un tun de 10 milioane de euro. A montat însă indicatoare c
    are interzic accesul bicicliștilor și pe trotuarele unde se aflau înainte pistele, dar și pe carosabilul aferent. Bicicliștii care doresc să circule prin București riscă astfel amenzi de 420 RON. Administrația Străzilor spune că, cel puțin până la sfârșitul anului, situația nu se va schimba.

  • Dragos B

    ” […] Taman m-am intors de la protestul biciclistic “Existam si-o s-avem banda!“. Scriu impresiile la cald pentru ca altfel ma lenevesc. Deci… primul meu mars biciclistic. De fapt primul protest la care particip dupa 16 ani (in ’96 participam la protestele studentesti din Bucuresti… ce vremuri!!!!). O sa incep cu alea bune. […]

    Primul lucru care m-a deranjat a fost galagia inutila.
    Mi-a displacut apoi incapacitatea multor participanti de a realiza ca sint la un mars de protest, nu la o cursa cu obstacole prin Bucuresti.
    N-a fost prea minunata nici agresivitatea cu care au tratat vreo 2-3 dintre noi pe cei citiva soferi mai recalcitranti.
    Iar cel mai mult m-a deranjat dihotomia soferi/biciclisti care a plutit in atmosfera intregului protest. […] ”

    http://badraganm.wordpress.com/2012/10/27/existam-si-o-s-avem-banda/

    http://badraganm.wordpress.com/2012/10/27/existam-si-o-s-avem-banda/

  • hm

    eram si eu prin oras atunci, ca sofer si pieton. intr-adevar, a fost cam prea galagios si erau mult prea multe injuraturi si huiduieli…

    Socot ca in Bucuresti sunt bulevarde unde nu prea ai ce cauta, ca biciclist care-ti iubesti oasele!!! Slava Domnului, ai cum evita bulevardele astea!

  • vad biciclisti aproape zilnic fiindca merg pe jos o bucata buna de drum. vad biciclisti care pot fi confundati usor cu tramvaiul. trotuarul spre Unirea este larg dar biciclistul naravas e fixat pe banda lui. nu face stanga, nu face dreapta si sta in spatele vreunui mos si il claxoneaza frenetic sa se dea la o parte de pe banda lui de bici. dupa care biciclistul trece gratios pe rosu in timp ce injura mosul.
    asta e un caz mai “extrem” dar vad multe cazuri din astea mitocanesti.
    si vreau sa intreb biciclistul, cand nu ai banda ce te faci? nu mai mergi? te blochezi?

  • Mă tot uit la poza aia cu biclele legate de gard şi nu văd unde e problema… bicicleta trasă de coarne pe lângă pieton parcă e considerată bagaj, deci poţi să mergi pe oriunde cu ea. Pe de ată parte în poze se vede clar că ăla e un trotuar, aşa că nu înţeleg cum încurcă biclele alea (na, să folosesc un cuvânt des auzit – ,,biclă” – deşi el nu există în DEX) maşinile care merg pe trotuar (!). Mai e şi problema parcării bicicletei… dacă o laşi legată de stâlp 50m mai încolo sunt mari şansele să nu o mai găseşti după o juma’ de oră. În facultate aveam un coleg care îşi băga bicla în sala de curs, ca să nu facă aripi în cele 8 – 10 ore cât stăteam pe acolo.
    E drept, bicicliştii nu-s ei toţi etalon de civilizaţie. Mulţi o scurtează pe trotuar sau pe pistele încă nedesfiinţate (recunosc, dacă pista e legală, oricât de aiurea ar fi, nu iau mâna de pe sonerie, ba mai şi urlu la pietoni, mai ales când trotuarul e lat de 10m şi pietonul merge fix pe pistă, gen Bd. Unirii. Adică… dacă eu când merg pe jos pe acolo pot să merg pe lângă pista de biciclete, ei de cu nu pot?). E drept, cei mai neascultători participanţi la trafic sunt pieonii… ăştia traversează pe roşu când zic ei că nu vine nimic (că bicicleta nu o văd…), sar printre maşini să prindă tramvaiul şi îţi ies în faţă de te miri unde. Interesant că Poliţia foarte rar le dă măcar un avertisment, chiar dacă pot provoca accidente foarte grave (tragi de volan să îi eviţi şi ajungi sub un autobuz care circulă regulamentar).
    Revenind la biciclişti, să vă povestesc un eveniment care îmi face şi acum pielea de găină… mergeam printr-o localitate, în care drumul cobora. Cum drumul era relativ în pantă, aveam peste 30 km/h (care cică e viteza maximă legală pentru biciclete pe drumurile publice… dar aveam sub 40 km/h, deci, teoretic, nu riscam să mă ia radarul 🙂 ). La un moment dat ajung într-o intersecţie în care aveam prioritate, iar pe drumul neprioritar venea un camion, care a oprit să mă lase să trec. Din dreapta lui ţâşneşte un biciclist (eident, fără să se uite în stânga), iar pe lângă el o tipă pe role, ambii înscriindu-se pe o trecere de pietoni… la 2 m în faţa mea. Până la urmă am trecut razant prin faţa respectivului (şi când zic razant zic pe bune, 2cm lipseau să-l dau peste cap pe ăla şi eu să ajung sub roţile maşinii de pe sensul celălalt), intrând pe contrasens, unde un şofer cu reflexe bune frânase brusc să nu mă ia în bot… până la urmă nimeni nu a păţit nimic, în schimb am auzit toate înjurăturile posibile de la biciclistul respectiv, care apoi se luase în gură şi cu şoferul de pe partea cealaltă care-l întrebase de ce circulă cu bicla pe trecerea de pietoni. Deci şi accidentele de biciclete pot fi grave.
    Revenind la utilizarea bicicletelor în Bucureşti, după câteva luni de mers cu bicicleta cam peste tot (şi aş merge şi acum… da’ m-am anagajt şi, din păcate, pantalonii de stofă nu se pupă bine cu şaua şi nici parcarea de biciclete nu e foarte sigură, fiind o instituţie publică cu o clădire foarte MARE pe unde trece foarte MULTĂ lume), am ajuns la conluzia că media de viteză e mai mare decât cea a tramvaiului/troleului (nu mai zic de autobuz). Numai cu Tatrele nu m-am putut lua la întrecere (oricât am încercat să parcurg liniile 47 şi 35 mai repede decât tramvaiul, nu mi-a ieşit nici trecând pe roşu la semafoare). Şi tot mergând aşa, am observat că mulţi şoferi nu dau 2 bani pe biciclişti. Ba chiar şi şoferi profesionişti, de maşini mari, inclusiv autobuze RATB care te înghesuie cu autobuzul în bordură, nu mai zic de taximetrişti (da, omuleţii ăia care nu ştiu să semnalizeze, întorc peste tot şi îşi aşteaptă clienţii doar pe colţul intersecţiei, blocând prima şi uneori şi a doua bandă). Mai sunt şi şoferi care respectă Codul Rutier şi ştiu că bicicleta de pe şosea e vehicul, deci trebuie să îi dai prioritate dacă ea e în giratoriu şi tu nu, de exemplu. Dar sunt puţini, din păcate. Şi mai puţini sunt şoferii cu adevărat amabili… ăia care, atunci când văd că biciclistul rămâne blocat pe banda 1 sau 2 (că banda 1, de o bicei, e parcare…) trag puţin de volan stânga sau chiar opresc să îl lase să îl depăşească pe tâmpitul care a oprit cu avaria pe banda 2 din 3 în dreptul staţiei de autobuz de la Orizont. Frumos e când din zecile de maşini care se gâtuiesc pe banda 3, ca să-l evite pe tâmpitul descris câteva rânduri mai sus, unul din şoferii respectivelor maşini face semn cu farurile biciclistului blocat acolo să depăşească. E momentul când crezi că ai judecat greşit şoferii bucureşteni – mai ales cei de taxiuri -, că sunt şi oameni de treabă, mai ales când maşina care te lasă să te bagi în banda 3 e un taxi. După câteva sute de metri brusc îţi aduci aminte că eşti în Bucureşti şi te trezeşti că nu poţi face dreapta de maşinile oprite pe colţ.
    În concluzie, cu speranţa că nu v-am plictisit, vă spun că în Târgovişte şi Braşov e mai rău decât în Bucureşti dpdv al bicicliştilor. În Braşov toţi şoferii conduc încet (foarte încet, îi depăşeşti cu bicla, asta dacă catadicsesc sî nu meargă cu roata lipită de bordură, ceea ce se întâmplă rar), dar în multitudinea de giratorii se fac că nu te văd şi intră în tine. O avea legătură (şi luaţi-o ca o glumă, vă rog!) cu faptul că primarul lor e originar din Iaşi şi are şi o mare teamă de sârmă (mai ales cea de troleibuz, ,,evaporată” cu zecile de km în ultimii 8 ani de domnie)? Iar la Târgovişte toţi o să îţi taie faţa, nu o să semnalizeze, iar dacă opreşti pe marginea drumului, lângă semnul de oprire interzisă, în 30 secunde se va găsi un automobilist să te claxoneze să urci pe trotuar că el vrea să parcheze acolo. Iar odată ieşit din Târgovişte şi intrat pe DN 73 (parcă aşa se cheamă drumul Târgovişte – Sinaia) vei constata că TOŢI camionagii vor trece la fix 2mm de tine, uneori scoţându-te pe acostamentul destul de denivelat al şoselei. Aşa că… la Bucureşti e bine, e boierie!

  • Din păcate, în mesajul de mai sus s-au strecurat câteva greşeli mărunte de ortografie, sper că le veţi trece cu vederea (un ,,sî” în loc de ,,să”, un spaţiu în plus în ,,obicei”, un ,,L” mâncat în ,,altă” şi probabil or mai fi 🙁 )

  • hm

    poza e luată cam aiurea, că mi-a fost lene să mă întorc… depun mărturie că biciletele erau puse prea aiurea, era loc la fel de bun de legat şi altundeva.

    Cred că ai dreptate, e bine să te fereşti – ca biciclist – de alţi colegi bicilişti care merg fără să se gîndească. Din păcate, mulţi biciclişti se responsabilizează doar după ce au trecut pe lîngă vreun accident sau au luat vreo căzătură urîtă. Mai sînt şi mulţi pietoni care sar de pe trotuar fără să se uite (dacă nu văd maşini ei socot că nu e nici un pericol pe carosabil) – aici cei mai inconştienţi sînt cei în etate.

    Foarte periculoase sînt containerele acelea mari de reciclare, nu ştii niciodată cine apare din faţa lor!

    Recunosc, după ce mi-au trecut îndrăznelile de puşti, am mers cu multă artenţie şi cu ceva frică mereu cu bicla. Şi nu am mai mers pe şosele de foarte mulţi ani, asta e. Îmi plac cei care îşi pun vestele reflectorizante, ajută mult!

  • Nautilus

    N-a fost prea minunata nici agresivitatea cu care au tratat vreo 2-3 dintre noi pe cei citiva soferi mai recalcitranti.
    Iar cel mai mult m-a deranjat dihotomia soferi/biciclisti care a plutit in atmosfera intregului protest.

    De obicei, într-o bandă de golani, cel mai rău e întotdeauna cel mai mic şi mai prost.

    Din experienţa mea, într-o bandă de biciclişti, cel mai rău de gură şi cel mai asemănător cu un Chihuahua turbat e cel care habar n-are de arta mersului pe bicicletă, fiindcă a învăţat-o de-abia la maturitate şi chiar şi atunci a învăţat-o prost.

    Parcă era şi un proverb românesc despre “ăia care n-a avut ei jucării când era mici” 😀

    ~Nautilus

  • hm

    am văzut şi eu, pe viu, protestul ăla.
    vreo 10 la sută dintre biciclişti urlau şi înjurau degeaba, doar pentru că puteau… Cei de lîngă ei se depărtau şi încercau să arate pietonilor şi şoferilor că sînt civilizaţi…

Leave a Reply to Nautilus Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>