Încă o plăcere, să te repezi pîn’la munte: trenul de dimineață e vesel mereu – toată lumea fîșîie-n hainele de schi, săniuș și bulgăreală. Da, după ce ajungi la puțina zăpadă a iernii noastre și te saturi de derdeluș, îți dai seama că mai toată Valea Prahovei e tristă, rece, fără alte atracții – ce să faci: iei vinul fiert aici, cafeaua dincoace, mîncarea dincolo și desertul peste drum, ca să mai tragi de timp?
Și totuși, ziua la zăpadă-i frumoasă, copilărească, plină de bucurie – un cîștig adevărat!
Și-ntoarcerea, în vagonu-n care toată lumea, încet-încet, se culcușește după îmbujorare și aer curat nu-i tristă nici ea.
comentarii