Tema pe care-o lansăm azi ne duce înapoi în Bucureștiul acela vechi în care afacerile și avîntul imobiliar mergeau mînă-n mîna: cînd și proprietarul care nu era putred de bogat edifica pentru sine și valorificare imobile de locuit de cîteva etaje cu spații comerciale la parter. Întîlnim încă multe asemenea clădiri, risipite egal prin tot orașul – chiar și spre periferiile vremii. Mai ales cînd le găsim la colțuri de stradă, ni se par cu adevărat vestigii valoroase.
Le vedeți în felurite forme, căutînd să se alipească modelor și stilurilor contemporane; uneori am ales dinadins poze mai vechi care să le înfățișeze aspectul nealterat; și – din păcate – pe unele le-am pierdut. Avem și o droaie de exemple căutate de curînd, nu doar din cele scoase din arhiva redacției.
Sigur, cele mai fascinante nu pot fi decît cele moderniste, stăpînind cu siguranță de sine răspîntiile! Ajungem și la ele, dar pornim cu cele încă tributare ideii de prăvălie cu casă veche – pot să zic așa? Nici n-au etaj, cele mai multe.
în ordine: Regie (2), Sirenelor, Sabinelor, Pieptănari (4), Scărlătescu, Hristo Botev, Mitropolitul Filaret, Mitropolitul Nifon, Busolei, Doamna Chiajna, Ferdinand, Tunari, Principatele Unite, Barierei, Plevnei, Șerban Vodă, Miron Costin, Ghiocei, Cuza Vodă, Witting, Cobălcescu, Dr. Felix, 1 Mai, 1 Mai cu Dr. Felix și Jitia (2), Ferentari (3), Amurgului, Toporaș, Moșilor, Cuza, Eminescu (5), 11 Iunie, Matache (2), Rahova (2), Filaret, Traian (2), Ștefan Furtună, J.-L. Calderon, Grivița (2), Sebastian.
Și… va urma!
Hmmm… trebuie să spun că sunt mult mai familiarizat cu aceste prăvălii de colț decât ar fi normal. Asta pentru că după naționalizare, prăvăliile bieților oameni au ajuns în mare parte la Uniunea Artiștilor Plastici, care le-a împărțit artiștilor ca ateliere de creație. Așa că în anii 90, dacă te apucai de un tur de ateliere, cam așa ceva vedeai, n-avea toată lumea intrare la magraonii din Pangrati. Între timp au venit retrocedările, demolările – dar totuși la mine în cartier încă supraviețuiesc două astfel de ex-prăvălii, devenite ateliere de artiști. O fi bine? O fi rău?
Câtă vreme îs amintiri, e bine!
Pe unele le-ati pus de doua ori …
Favorita mea ramane insa una de pe Giurgiului: https://www.google.com/maps/@44.3985255,26.0963292,3a,75y,336.12h,94.8t/data=!3m8!1e1!3m6!1sqDEFiarnLya0yBzfODynvA!2e0!5s20220701T000000!6shttps:%2F%2Fstreetviewpixels-pa.googleapis.com%2Fv1%2Fthumbnail%3Fcb_client%3Dmaps_sv.tactile%26w%3D900%26h%3D600%26pitch%3D-4.803820086083434%26panoid%3DqDEFiarnLya0yBzfODynvA%26yaw%3D336.1181571458916!7i16384!8i8192?entry=ttu&g_ep=EgoyMDI2MDYxMC4wIKXMDSoASAFQAw%3D%3D
Ce brambureală o fi la episoadele următoare 😁
Îmi place tare mult cea de pe Giurgiului
Bineînţeles că aproape toate aceste imobile au rămas cu “sechele” imobiliare provenite de la naţionalizarea forţată urmată, după decembrie 89, de retrocedări etc. Şi totuşi, plecând de la suita de imagini din articol, mă bucur să văd că acolo unde acest gen de probleme sunt cât de cât clarificate, există iniţiativă, adică sunt destui antreprenori care au investit în valorificarea acestor spaţii “de colţ”.
De aia mă miră, de exemplu, că cea din Regie -cu “Casa Vişoiu” pe fronton-, deşi arată încă bine, nu e folosită. Mă rog, nu poţi ştii cum se prezintă interiorul.