Cum ar veni, treaba Armatei e să ne apere – nu?
Niciodată militarul nu trebuie să-nchidă ochiul!
… atît așteaptă dușmanul.
Se zice și că adevăratul dușman e cel dinăuntru – iar aici, în buza Cotroceniului, pe una din străduțele ce se lasă din Panduri, noi o vedem foarte bine.
Militarul n-are stare, n-are somn; mereu ager, ține cu dinții de trotuarul din fața Comisariatului militar al sectorului 5 – Doamne-ferește să parcheze vreun nepricopsit de civil în față, pă locurile lu’ șefu.
Cam asta, în realitate, e treaba Armatei.
Pe lângă asigurarea nemiloasă și foarte estetică a perimetrului, apreciem și prezența faimoşilor stâlpi de lemn pentru curentul electric. Pe vremuri, pentru protejarea lemnului, parcă se ungeau cu un fel de catran. O nostalgie a revederii. 🙂
Asta e pe la 11 Iunie, unde era o patiserie în stația de tramvai (dar ceva mai în spate)?
Cu ce treburi pe acolo? A primit Cârtița ordin de-ncorporare (la o unitate de… geniu, cum altfel)?
Hai liberare!
Nu, nu e acolo.Scrie, de fapt, în text.Undeva în buza Cotroceniului…Oricum,cel de pe 11 Iunie are o parcare generoasă în curtea interioară.
Pe 11 iunie e retrocedat și închis
@Anonim,
Faimoşii stâlpi de lemn protejati cu catran nu erau neaparat pentru curentul electric, cat mai ales pentru liniile telefonice!
Stâlpii mai exista pe multe strazi pe linga mine: Abrud, Zablovschi, Ianni Buzoiani, iar in unele locuri mai exista si cablul.
Nu cablul gros, ce avea in interior liniile telefonice de cupru, ci cablul subtire de otel care il sustinea pe acesta …
@Cristian: pentru stalp https://pozedecat.wordpress.com/2024/01/26/arhaisme-6/
Mulțumim pentru linkul cu stâlpul și informația cu liniile de telefon!
P.S. Era fascinat spectacolul oferit de rudele omului-păianjen, adică lucrătorii care se cățărau pe stâlp la intervenții. Foloseau niște gheare ca de insecte ataşate de picioare și trunchiul cu lada de scule din piele se lăsa înclinat misterios către spate, folosind asigurarea de la ham.
Noi puştii, holbam ochii și ne chinuiam să ne închidem maxilarele.
@Adrian,
Mulțumim pentru linkul cu stâlpul, este un examplar arhaic!
Nu are fire contemporane pe el.
In schimb are izolatori de portelan, si o lampa stradala – deci chiar a fost pentu firele de curent electric, nu pt cablurile de telefoane.
@Anonymous,
imi aduc aminte de lucrătorii care se cățărau cu gehare!
Sigur, cascam gura.
Dar pe mine ma fascina si “cortul zburator”, tare regret ca nu am nicio poza cuasa ceva.
Cum spunea, la mine pe Parfumului, stalpii de lemn sustineau cablurile telefonice.
Ei bine, la unele interventii, lucratorii instalau un cort de pinza sus, linga stalp.
Cortul era suspendat de cablul de otel!
Si faceau reparatii in interiorul acelui cort, suspendat la circa 4 m deasupra strazii!