… uneori succesul te ia nepregătit. Povestea patiseriei dobrogene de pe Bulevard e grăitoare: deschisă de curînd, a devenit un loc de senzație, viral – fără neapărat s-o caute; cum ar veni, laudele i-ar fi prins bine la-nceput de drum, dar faima… faima a copleșit-o.
Lumea a-nceput să dea năvală: cozi de zeci de oameni – nu mint! – gata să încerce șuberek și gözleme, iar patiseria nu mai face față: în cîteva zile a trebuit să caute și să angajeze oameni ca să poată încerca să vîndă tuturor.
E adevărat: pentru un șuberek se stă la coadă și trei sferturi de ceas.
Merită? Da: e chiar șuberek, cu carne așa cum trebuie – se simte și menta – și e gustos, sățios dar totodată ușor.
Un cîștig pentru Capitală, unde patiseria autentică e de mulți ani excepția.
Sper să se așeze lucrurile bine pentru patiseria dobrogeană, căci merită să rămînă.
O găsiți pe b-dul Elisabeta, între Cercul Militar și Brezoianu, la parterul fostului cinema „Capitol” – mă rog, o găsiți după coada din față. Lunea e-nchis. Prețul e 15 lei – da, e mai scump ca la Piața Galați, acolo unde se face celălalt șuberek bucureștean bun.
He, he… Marțea trecută am trecut pe acolo fix pe la prânz (cu treburi prin Cișmigiu), m-a mirat și pe mine prezența acolo, era o coadă mică dar… nu se vindea nimic încă. Mi-am zis că probabil tocmai scot din cuptor bunătățile. Am vrut să trec pe acolo la întoarcere dar am luat-o spre metrou Izvor…
Abia aștept să dau iama!
Bucătăria e sus la etaj.
Cam zece minute e între șarje.
Ies cam opt-zece șubereci odată
Am trecut, de data asta cu succes, încă o dată. Joi sau vineri, 30 sau 31 iulie. Tot pe la ora 13, nimeni
la coadă, nimic în vitrină. – Bună ziua, când ajunge următoarea ”șarjă”? – În 10 minute. -Pot pleca să mă plimb sau mai bine aștept aici? – Mai bine așteptați aici că altfel nu se știe…
Aștept, vin două tăvițe cu puține suberekuri. Gozelme cu brânză aveau tot timpul, nu prea se cumpărau (15 lei). SUberek am luat cu carne de vită, că cele cu brânză erau cu mărar iar eu cu țînțarii nu suferim mărarul (crud sau gătit puțin, cel bine fiert / răscopt e bun, are gust de ciuperci). Foarte bun, (foarte) puțin iute, se simțea și menta (sau ce-o fi), cam mic pentru capacitatea mea de absorbție (unde mai pui că o degustare începe de la trei ”obiecte ale muncii” în sus, să se lăfăie și papilele alea dezgustative…
Trebuie mâncat/savurat în tihnă, la umbră, ș.a.m.d. Eu l-am halit pe fugă în plin soare de cuptor, chit că aveam pălărie de președinte CAP, din Obor. 🙁
Frumos e că-n cele 10 minute tipu care servea (și patron, probabil) mi-a povestit că deja-i făcuse cineva o reclamație pt care venise Poliția Locală în control cum că cei care stau la coadă blochează (complet?) trotuarul a.î. cei în scaune rulante nu mai pot trece. N-am văzut așa ceva nici prima dată, când erau 5-6 oameni la coadă așteptând să vină ”șarja”. A mai povestit că o doamnă sau domnișoară de la coadă a făcut scandal că se stă prea mult la coadă (nu știa cât și cum se stă la ciorba de burtă la Brăila, după spusele lui Radu Anton Roman 🙂 ) , a calmat-o partenerul pt ca mai apoi ea să scrie pe Fb că mișunau șobolanii pe acolo si asa mai departe.