Lucrurile bune vin şi la-ntîmplare, dar e bine şi să faci să se-ntîmple, întîmplarea asta.
Nu plănuiam să mă apuc de seria cu maşinile vechi. Îmi luasem, acu-aproape doi ani, o zi liberă; aveam de făcut vreo două drumuri, de rezolvat vreo două chestii – şi de restul îmi promisesem c-o să bat Drumul Taberei, ca să documentez articolul care avea să fie parcările subterane.
Plimbîndu-mă prin cartier mi-au sărit în ochi nişte rable – cu care am făcut primul articol cu maşini. După aia, pe oriunde mergeam, am început să mă uit după epave şi maşini uitate; am publicat partea a doua, partea a treia… partea a douăzeci şi treia.
Poate vă-ntrebaţi uneori cum am dat de Ando; sau cum a dat el de mine. Pe Ando l-au cam adus aici maşinile. Dacă nu publicam articolele astea, oare-l agăţam?
Cu vremea, Ando a-nceput să-mi trimită poze – pasul următor a fost să-l rog să scrie; şi a scris. A scris şi articolul despre platforma Pipera.
După vreun an, articolul ăsta l-a atras pe Cristian Malide. Au urmat schimburi de amintiri, impresii, o corespondenţă care s-a concretizat într-o nouă invitaţie. De a scrie.
Mă-ntreb cine urmează.
Eu. Daca o sa ma mut in Bucale vreodata…
dacă te muţi, scriem noi la tine…
Hmmm; cum asa?
pai cand o sa vii, o sa fii mai faimos decat noi.
La urma-urmei, viaţa noastră e o înşiruire de întâmplări.
L-ai uitat pe Florin cu “Oţetaru'”…ce mi-a plăcut !
https://www.simplybucharest.ro/?p=7009
Şi pe Irlandezul liniştit
https://www.simplybucharest.ro/?tag=the-quiet-irishman
cum să-i uit, maestre?
Amîndoi au uşa deschisă oricînd. Numa’ să vrea!!!!
Doar că Irlandezu’ e pe alte meleaguri demult…
Pana cand ajung eu prin capitala o sa mai treaca vreo doi ani; dar ma gandesc totusi sa-mi fac facultatea de jurnalism acolo. Daca e sa am noroc, daca nu, merge si un Iasi. Iar treaba cu faima e relativa.