… liniştit, oraşul nostru, zilele astea. Aşa mi s-a părut: mai liniştit ca în alte-nceputuri de ani. Mi-a plăcut cum s-a tras lumea la soare, prin parcuri.
Oamenii păreau sastisiţi de vizite, de mîncare multă şi nepotrivită şi de programele tv prăpădite – se vedea că se simţeau bine, ieşiţi din casă.
Ajunsei şi prin Cişmigiu: babe, moşi, căţei cu veste, familişti şi nefamilişti ciopor la patinoar; vin fiert, kurtoş, porumb pe grătar – cam asta era…
O groază de oameni cu bebeluşi. În aerul tare, cei mici dormeau de n-aveau treabă; doar uneori, cînd îi mai deranja Soarele cu vreo rază obraznică, deschideau cîte-un ochişor albastru, mic cît o mărgică.
Nu m-am putut abţine să nu-njur noua clădire din dosul Conservatorului; pe lîngă faptul că am văzut fabrici de conserve mai elegante, locul ei nu e în centrul oraşului nostru – ci cam de pe la Periş-încolo…
Mi-era greu să cred c-aş mai putea găsi ceva prin Cişmigiu care să mă facă să mă simt bine la loc; dar uite că am avut mare noroc – am găsit.
Ştiţi deja că parcul ăsta e plin de comori; ştiţi deja cît de mult îmi plac stîlpii şi felinarele vechi (ăsta, ăsta, ăsta, ăsta, ăsta ori ăsta). Nu ştiu cum de n-am văzut lampa asta veche pînă acum, dar e bine c-am văzut-o: mi-a înveselit ziua!
… pe bune!
Şi eu am înjurat-o…o mizerie care strică toată vederea zonei.
Parcă nu m-a deranjat aşa de mult când era încă în faza de şantier ca acum, când e aproape finalizată.
asa-i… cata vreme era schelet, treceam pe lang ea si nu ma agasa intr-atat.
Nu te bucura prea tare ca nu mai tine mult 🙂
Incepe poporu’ sa revina la munca de astazi 😀
să revină la muncă sau să şi muncească? 🙂
HM: ce pretenţios te-ai facut 🙂
Conservatorul, fostul liceu Carmen Sylva… Dar se stie acest lucru, deja 🙂
Si mie imi plac lampile vechi, am acasa o mica colectie.