după cum ştiţi bine – scriu; asta presupune, în primul rînd, că ştiu literele – pot chiar să le citesc.
… şi chiar îmi place să citesc: cărţi, subtitrări, etichete de borcane, titlurile mari din ziar – ce găsesc şi eu prin Biblioteca Academiei.
Presa economică a rămas cam ultimul lucru care se mai poate citi în ziua de azi. Deocamdată nu am văzut scris cu litere de-o şchioapă în Ziarul Financiar: “N-ai să ghiceşti niciodată cine a dat faliment azi! Intră în articol şi cruceşte-te!!!!” – dar nu ştiu dacă mai e mult.
Din păcate, cînd e vorba de consistenţă, nici presa economică nu prea rupe gura tîrgului. “Nu-i aşa că aţi avut profit anul ăsta, domnule director?” – cam ăsta e nivelul.
Uite că, în generozitatea binecunoscută, mai am un sfat pentru cei de pe economic. Cînd vă interesează cum îi merge companiei X, n-are rost să bateţi drumul pînă sus, la biroul de presă. Nu – opriţi-vă vizavi, la buticurile de unde-şi cumpără angajaţii ţigări, iaurt şi napolitane.
Vînzătoarea ştie mai bine decît oricine cum îi merge companiei de peste drum. Ştie cînd angajaţii nu mai au bani, ştie cînd sînt ocupaţi, ştie cînd sînt preocupaţi, ştie cînd sînt daţi afară – vînzătoarea ştie tot.
… şi – gata articolul. Dacă găsiţi trei buticuri, aveţi chiar trei surse 😉
Cum ziceam, am fost de Revelion la Iasi; am fost pe drumul stiut, celebrul E85 – iar cum lumea se schimba mi-am pus si eu (ca tot romanul) camera atarnata de parbriz. Camera, GPS, sincronizate cumva sa stiu ce filmez, de vreo 2 zile extrag puncte de interes pentru harta Romaniei (Romania Digitala, RoAD). Bon, asta conteaza mai putin – ideea e ca de la volan sau ca pasager te uiti doar dupa trafic sau dupa frumusetile patriei insa daca “dai filmul inapoi” (fara legatura cu maneaua electorala din 2008) incep sa se vada o groaza de lucruri. Au aparut zeci de popasuri, restaurante, moteluri la marginea drumului; practic in fiecare an apar localuri noi. Langa fostul popas comunist sau de pe la inceputul anilor ’90 au aparut inca vreo 2-3 investitori cu cate un restaurant, o cisterna de gepeleu sau o vulcanizare, magazinase sau vanzari de produse traditionale (ceapa rosie pe langa Buzau sau vin la damigeana spre Focsani). A explodat de asemenea fenomenul fast food; in curand cred ca o sa ajungem sa putem cumpara shaorma din orice sat prapadit! Iar in multe comune periurbane deja oamenii s-au mutat de la sosea fiind inlocuiti de business-uri gen reprezentante auto, service-uri, hoteluri/moteluri, magazine si restaurante. Dar genul asta de dezvoltare economica nu va ajunge sa fie reflectat in presa…
Aşa e. La şosea se dezvoltă cam toate afacerile. Şi multe se închid, şi se deschid altele în loc, e mereu aşa, dar nici eu nu am mai avut cum să fiu atent la toate…
Apropo de afaceri, nu ştiu dacă are legătură cu topicul, dar astă vară, pedalând cu spor prin majoritatea comunelor din jurul Bucureştiului (surprinzător, sunt drumuri destul de bune şi libere, numai bune de ocolit aglomeraţia de pe centură), orice sat cu câteva case avea câte un magazin non-stop, unde se plătea cu cardul (!), iar satele mai mari deja aveau MegaImage mare sau măcar un Shop & Go sau ceva asemănător în fostele spaţii Mic.ro.
A cam luat-o “la vale” şi presa economică.Dacă ai vedea ce titluri primesc eu cu newsletter-ele de la Capital 🙁
Partea prosată e că -mai ales în actuala conjunctură- un astfel de titlu aşa zis ”incendiar” aruncat pe piaţă, chiar poate avea consecinţe nebănuite
Ilfovul e plin de surprize, si multe placute.
Asfalt, comert cu produse mai de acatarii… nu e rau.
Saptamana asta am dat in continuare “filmul inapoi”; am inceput sa intrevad un fenomen social interesant: daca pana pe la Focsani pe marginea drumului sunt “popasuri” si “restaurante”, spre Barlad si Vaslui sunt mai mult “terase” si “baruri”. Presimt ca vor mai fi si constatari interesante 😉
frumoasă ţara, pacat ca e băută!