… anul începe bine pe partea recomandărilor. Azi vă zic despre un site care a plecat la drum de curînd şi vrea să ne fie de ajutor: site-ul Cum să facem: cu idei şi sfaturi – şi utile, şi interesante.
Nu e prima dată cînd apare aşa ceva. Îmi aduc aminte de cîteva proiecte – unele pornite chiar de nume grele – care au sfîrşit rapid. Dar voi nu-l cunoaşteţi pe Ciprian; pe Ciprian Pardău: băiatul ăsta, cînd îşi pune ceva-n cap, se ţine de treabă. De el o să auzim, vă asigur. Şi o să auzim de bine.
Aşa că vă recomand Cum să facem cu toată sinceritatea. Şi-i doresc mult succes!
Pai sa-l felicitam pe Ciprian pentru tenacitate! Mie imi pare rau ca nu pot urmari tot ce se petrece. Am ajuns la concluzia ca ti-ar trebui timpul unui zeu ca sa poti fi la curent cu toti si cu toate asa ca nu-mi propun asta. Mi-as propune sa mai am timp, bani si chef sa apuc sa ma si vad cu prietenii in carne si oase si cu cei cu care schimb opinii prietenesti dar virtuale. In parte mai reusesc cu grupul de la Bucuresti Vechi si Noi on care ne reunim din cand in cand la Capsa. Nu stiu de ce ratezi mereu intalnirile astea. Din cauza asta ma si limitez la pozitia de retrograd (Vlahul imi spunea aseara ca se intampla la toate planetele in astrologie :)) ) de a nu ma invarti in facebook. Parca nici postarile pe blog nu-mi mai vin atat de la indemana. Pentru asta iti trebuie timp real pentru chestii virtuale si eu vad ca la varsta mea sunt deja pe numaratoarea inversa.
si eu am inceput sa fiu mult mai selectiv. am descoperit ca multe bloguri pot fi citite odata la trei zile, chiar daca au patru-cinci articole zilnic.
dar s-ar putea sa nu fim noi schimbati, ci si blogurile. Poate e vina lor…
Facebook… dupa un an, il am, dar nu pot sustine ca il si folosesc.
Sunt insa mai multi care imi citesc articolele doar dupa ce fac o postare pe FB…
Cat despre intalnit? Simplu! Timpul meu liber e doar al meu!
… pentru intalniri, astept pe oricine, de luni pana vineri, in Piata Victoriei. Cu drag si foarte serios.
Te pomenesti ca facem sharing la acelasi bloc in P-ta Victoriei! 😀
Multumesc pentru apreciere, Adrian! Face mult.
iordachec, sigur nu 🙂
Sunt oleac’ mai ne-stradal, nu spui unde.
Doar nu oi lucra la Șarpele Roz :))))
nicidecum!
lucrez peste drum… inspre 1 Mai.
Ciprian, e o apreciere sincera si o scuza in acelasi timp. Stiu ca sunt multe bloguri interesante dar mi-am impus sa ma limitez la cele pe care le urmaresc deja si pe ai caror autori am ajuns sa-i si cunosc in carne si oase (aproape pe toti). Mai urmaresc si alte subiecte indirect, din listele celor pe care ii urmaresc direct si care au preferintele lor distincte de ale mele. Orice pas mai departe e sinucidere, dupa cum remaca si Cornel cand isi defineste timpul liber. De aceea am aceleasi asteptari si de la blogul meu. Nu caut sa am o suta sau o mie de accesari zilnice. Ma multumesc sa stiu ca informatia pe care o pun acolo e cateodata accesata, mai ales cand cineva are nevoie de acea informatie. De aceea am si apreciat domeniul pe care l-ai creat, care e altceva decat un blog. Iti doresc sa reusesti sa pui numai lucruri utile astfel incat sa devina si de referinta!
Adrian, Emil Cioran spunea in cartea sa, Pe culmile disperarii, ca succesul vine doar atunci timpul dedicat muncii intrece timpul dedicat viselor. Si-are perfecta dreptate. A deveni un punct de referinta nu este un obiectiv foarte greu de atins, insa necesita o munca asidua. Toate bune.