M-am mai mirat de expansiunea nesănătoasă a covrigăriilor de genul Luca, Zaraza, Petru, Paul… Să-ncerci să obţii bunăvoinţa clientului folosindu-te de recursul la legendă, istorie şi tradiţie este de prost-gust.
Să-ţi construieşti din vînzarea covrigilor un crez şi să vii cu tromboane dintr-astea ca mai jos – iarăşi, e o chestie de neam-prost:
Covrigul Petru, prin unicitatea gustului lui, prin produsele sale marcă înregistrată (covridog, covricheese, covriking), precum şi prin echipele sale de specialişti în achiziţii, producţie, training de personal şi marketing îşi poate susţine poziţia unică…
La Petru, covrigii cu ceva înăuntru (ciocolată, cîrnaţ, brînză…) – toţi ba doi lei, ba trei lei.
Dar covrigul simplu, obişnuit, pe care oricine dintre noi îl poate lua cu un leu – cum arată el la Petru?
… covrigul simplu arată ca o coadă de pechinez tuns. Ţi-e şi ruşine să te uiţi la el; zău că e cel mai mic şi sărac covrig care se vinde în oraşul ăsta!
… dar, deh! – se vinde cu ifose, cu aere…
Mie imi e rușine de românii care consumă mizeriile astea, bă nu e posibil sa bagi în tine ca nesimțitul cocă de-asta zilnic și să-i dai și lu’ ăla micu’ la școală și după aia să te mai miri că el crește 20 kg pe an și ție îți crește ceva în colon, pe ficat sau pancreas.
Cum era aia :
– cât costă covrigul ?
– 1 leu
– da’gaura covrigului cât costă ?
– nu costă nimic,e gratis.
– păi atunci, de ce n-o faceţi mai mare ?
trec aproape in fiecare zi pe langa o covrigarie Petru siuneori imi mai cumpar cate un Covridog adica din ala cu cremwurst inauntru).
Dar articolul tau mi-a facut asa o mare pofta de covrig cu ciocolata incat a doua zimi-am cumparat…si a fost un mare fas… mai bine acasa Nutella pe paine..
mai bine 🙂