E greu să-ţi faci reclamă – dar n-ai ce face, fiindcă reclama e sufletul comerţului. E greu, zic, pentru că trebuie să te gîndeşti: să faci o poezea, să scrii mare-mare un preţ pe un afiş unde să mai şi pui o fată drăguţă …
Magazinele de bricolaj sunt cele mai nenorocite, cînd e vorba de făcut reclamă. Primul care îţi sare în ochi e Dedeman. Ştiţi (fac o paranteză) se vorbea, pe 15 ianuarie, despre ce-ar fi făcut Eminescu, dac-ar fi trait în ziua de azi. Vă zic eu ce-ar fi făcut: ziua ar fi fost copywriter pentru Dedeman, iar noaptea ar fi înjurat stăpînirea la televizor:
Ca să scot şi eu un ban / Scriu versuri la Dedeman…
Reclame tîmpite-gîrlă are şi Leroy-Merlin, dar mie cele mai împuţite mi se par alea de la Praktiker.
Găsii mai ieri un pliant de la ăştia la mine-n căsuţa poştală, şi-ntr-un moment de slăbiciune l-am luat sus, în casă. Într-alt moment de slăbiciune, m-am şi uitat pe el: de obicei ajungea direct în cutia în care se strînge maculatura.
Frateeee! Şi ce văzui?
Ce mîndreţe de rumîn! Şi nu-i nici antrenor de fitness, nici pictor beţiv, nici căpitan de vapor curvar! Un flăcău cuminte, care petrece ziua-n aer curat, cu gînduri curate.
He’s a lumberjack and he’s OK, he sleeps all night and he works all day!
Parcă-l văd – hălăduind printre stejarii seculari, aranjînd droburile de sare pentru căprioare, dregînd căsuţele pentru păsările pădurii; iar seara, în căsuţa lui micuţă şi curată – întinzîndu-şi oasele ostenite şi citind, la lumina lămpii cu gaz, vreo carte de istorie cu daci şi romani.
Ţara asta nu-i putredă – mi-am zis – mai e o speranţă! Avem nevoie de astfel de oameni: mîndri de ceea ce fac, care trec prin viaţă cu fruntea sus!
O să-i îngăduiţi pădurarului nostru însă o mica scăpare. Viaţa modernă, consumeristă, l-a atins şi pe el! În serile lungi de iarnă nu se poate opri din visat. Vin vulpile, dînd tîrcoale prispei şi unduindu-şi cozile roşcovane – dar el nu le vede. Iepuraşii ţupăie miraţi pe cărare – oare ce-o fi în sufletul bunului lor prieten, George, pădurarul? Chiar şi gaiţele au tăcut; ciocănitorile nu mai sfredelesc trunchiurile.
Linişte, codrule bătrîn! George se gîndeşte.
Secretul pădurarului
Tare-ar mai vrea o maşinărie dintr-asta, o freză de dat zăpada…
Şi George se foieşte… Sub saltea are libretul de economii, dar i-a promis mamei că n-o să risipească banii pe prostii; ci – cînd va fi să fie – o să facă o nuntă ca-n poveşti cu fata aleasă…
Salarul de pădurar nu e mare. George socoteşte; şi socoteşte iar. Merită, oare, să arunce aproape-un sfert din banuţii strînşi într-o lună pe drăcia asta?
Mai ales că merge şi cu curent electric; or la el, aici în inima pădurii, încă nu s-au tras firele…
… ce-i cu tine, George? De ce nu dormi, de ce te răsuceşti de pe-o parte pe alta?
Ce s-o mai lungim – ştim deja cum s-a sfîrşit povestea: George s-a suit pe tractoraş, a ieşit în şosea, s-a dus la magazin şi s-a-ntors acasă cu maşina de dat zăpada. Voi ce-aţi fi făcut în locul lui? Era, oare, în universul nostru cunoscut, disponibil vreun alt final pentru tărăşenia asta?
(maşina de dat zăpada s-a stricat cînd George a-ncercat s-o pună la bateria de la tractor; a dat-o pe-o nokie cu cameră şi lanternă şi de restul – de necaz – şi-a luat două sticle de unirea)
“In publicitate munca înseamnă 75%, iar talentul 25%. Ca strateg trebuie să te duci în piaţă şi să vezi oameni…”
http://www.wall-street.ro/articol/Marketing-PR/143282/tuluca-propaganda-publicitatea-este-business-nu-galerie-de-arta-creativii-trebuie-sa-fie-atenti-cum-se-schimba-lumea.html
După cum se vede însă distanţa de la zicere la fapte e mare.
Rămân la părerea mea că, de cele mai multe ori, pe partea asta de publicitate, se învârt şi se spală bani grei.
Ce mi-a plăcut asta:
“Iepuraşii ţupăie miraţi pe cărare – oare ce-o fi în sufletul bunului lor prieten, George, pădurarul?”
🙂 🙂 🙂
…şi nici bani de nuntă nu mai are! 🙂
oricum n-am auzit de pădurărese…
@catherine: pădurărese nu, dar doamna Pădurărescu merge, nu-i aşa ?
Ce mutra de psihopat are pedobea… (uh) padurarul nostru!
si ce gingas tine toporu’
hm: şi noaptea doarme cu el sub pernă că, sub saltea, are libretul de economii!
399,9 in 6 zile adica 1999,5 intr-o luna.
Doua’j de milioane pe luna!? OHO!!!!! Cum ramane cu “nu castig mult”?
Cred ca e vorba de 6 zile lucratoare, adica aproximativ 1500 ron / luna.
nu câştigă mult, bietul om, că nu are salar fix. el munceşte azi, mâine, apoi şomează şi iar trei zile săptămâna viitoare… nu are siguranţa şi constanţa câştigului. pricepurăţi? de-aia i-e şi greu să zică un total. ştie numai pe zile. e un lucrător cu ziua. of, of. ce veaţă grea…
saracul, si numara doar pe deste, ca asa a invatat.
Si si-a mai taiat si doua cu securea…
Acum poate sa socoteasca pana la 8..
Jack Nicholson ?
ei, şi tu acuma 🙂