O ştim cu toţii – ne-am născut poeţi. Facem versuri de cînd învăţăm să legăm două vorbe. E la mare cinste învăţatul poeziilor, aşa că – de la grupa mică-n sus – asta ni se bagă-n capete.
Dacă nu v-aţi fi gîndit la asta pînă acum, vi s-o fi părut că în grădiniţele noastre copilaşii stau cuminţi pe scăunele şi învaţă Gîndăcelul, Zdreanţă, Iarna pe uliţă…
Nu-i aşa. Se pare că nu s-au scris destule poezele pentru copii!
… la vremuri noi, e nevoie de poezii noi.
Dom’le, ce să zic? Poate nu-mi dau seama de valoarea literaturii contemporane pentru copii? Poate că peste vreo 40 de ani aceste versuri o să fie clasice?
Poate. Sau poate nu.
Sau poate la anul, pe perete la grupa mare, o să văd lipită vreo fabulă de care nu ştiam: Telefonul şi tableta – sau ceva de genu’.
Parintii mei au cumparat prima masina cand eram prin scoala generala si nu mai aveam nevoie de poezii pentru a sta cuminte si a nu deranja “soferul”. Dar oricum – la vremuri noi, poezii noi!
Probabil e de la educatie rutiera. Nu-i chiar rea pentru educatie rutiera. Am inavat si eu si am avut carti de edicatie rutiera in copilarie (inceputul anilor ’70). Parca era si-ntr-una din cartile cu Apolodor ceva despre semafor… Oricum, ca nu se citeste e real.
pai daca nu se citeste… de ce s-ar mai scrie?
Poetul Garii de Nord ?!
cam asa ceva…
http://adevarul.ro/cultura/carti/kitsch-impostura-uniunea-scriitorilor-romania-literatura-care-ti-intoarce-stomacul-dos-1_511531a54b62ed5875ecb902/index.html