Ţin minte că mă uitam într-o zi – demult – la o emisiune despre mîţe. Nişte oameni fără altă ocupaţie le urmăreau şi ziua, şi noaptea. După o vreme, au ajuns la concluzia că o mîţă dintr-asta de oraş se preumblă, noaptea – după şoareci, după capete de peşte, după cotoială – şi vreo cinci-şase kilometri.
Preţioasă informaţie.
Dar v-aţi întrebat vreodată cît e în stare să umble vreun corporatist în căutarea mîncării gătite?
Oho – aţi rămîne surprinşi.
… pentru corporatist mîncarea gătită începe să fie ceva sfînt. Nu e nici ceva nesănătos, ca junk food-ul şi nici nu e ceva hipsteresc, ca salata. De mîncarea gătită nu te iei!
Aşa că pe lîngă orice zonă unde se-nmulţesc corporatiştii, se oploşesc şi le merge bine mîncătoriilor care gătesc: ciorbe, chiftele cu sos, cartofi ţărăneşti, paste, fripturi şi şniţele. La prînz se stă la coadă şi-un sfert de oră uneori la ele la geam.
Cînd ne gîndim la corporatist, folclorul urban ne bagă-n minte o persoană sedentară, speriată de lume, care nu se-ndură să plece departe de birou – dacă trebuie neapărat să mănînce, ori trimite pe vreun junior să ia covrig, iaurt şi pateuri, ori face comandă să-i fie livrată caserola…
Nu-i chiar aşa. Cercetînd ştiinţific drumurile corporatiştilor din zona Victoriei (blocul Orange, blocurile comuniste, clădirea BRD, America House ş.a.m.d.) am rămas uimit de cît de departe poate ajunge un simplu corporatist, în căutarea mîncării gătite; mîncare – nu-i aşa? – şi mai sănătoasă, şi mai ieftină.
Cînd zic cercetare ştiinţifică, păi ştiinţifică e! Mulţi dintre oamenii ăştia îşi ţin, agăţate de gît sau de haine, ecusoanele – de departe le iei urma. Apoi, mîncătoriile au pungi şi caserole care pot fi şi ele recunoscute – fără să mă cheme Sherlock Holmes am pus indiciile laolaltă şi am descoperit că…
… că corporatistul nostru – pisică modernă – umblă şi un kilometru-jumate zilnic ca să-şi caute mîncarea.
Corporatistul care pleacă din Piaţa Victoriei ajunge pe Cuza sau la Buzeşti, stă (acolo) cît stă la coadă, mai pierde cinci minute dînd comanda (sunînd de două-trei ori la birou pentru vreo schimbare de meniu de ultimă clipă) şi se întoarce, cu plasele pline.
… Sînt multe întrebări aici.
Legate de eficienţa angajaţilor – avem cu toţii colegi serviabili care sînt plecaţi toată ziua la covrigi, la Mac, la pateuri, la Mega; şi nu pentru ei – ci pentru că “merg la farmacie – vreţi să vă ia şi vouă ceva în drum?“
Legate de cît de sănătoasă e cu adevărat mîncarea gătită vîndută la prînz – chiar o fi mai proaspătă, o fi mai controlată, o fi mai de calitate?
Mă-ntreb şi eu.
În fine – lumea mănîncă. Şi nu stă pe loc.
mîncaţi şi beţi cu moderaţie | faceţi sport | mergeţi cu bicicleta | mergeţi pe jos
Oare cât de sănătoasă o fi ,,mâncarea gătită” vândută ca fast food? Că, practic, tot ,,mâncare rapidă” e, ţinând cont că şniţelul ţi-l dă în 2 – 3 minute.
Apropo de corporatişti, îmi povestea cineva – student la drept – cum el nu poate mânca nimic la cantina facultăţii, că se umple cu cei de la PriceWaterHouse Coopers :))
Oare proprietarii clădirilor de birouri sunt chiar atât de zgârciţi încât să nu permită o mâncătorie ca lumea în clădirile lor? Că pe la toate clădirile astea sunt numai cafenele scumpe.
Ca off-topic, clădirea în care lucrez are 2 restaurante (în adevăratul sens al cuvântului, cu bucătărie şi ospătari)… unde cu 15 – 20 RON mănânci de te saturi. Da’ instituţia (şi unul din restaurante) e de stat.
Păi şi în Moxa erau o groaz’ de muşterii care nu mai aveau de mult de-a face cu studenţia.
Ce diferenţă să fie între fast food şi “gătită”? Mare, nu prea cred. Uleiurile din fripteuze, de pildă – pun pariu că Mc Donald’s le schimbă mai cu răspundere.
Da’n fine! De ce m-aş încărca cu atîta mîncare gătită, cînd în 15 minute pot sta în faţa unui carton cu micişori de la Basarab???
@Dr 2005 tu vorbesti de Palatul Parlamentului sigur, dar nu prea te mai saturi cu 15-20 lei plus ca daca nu sunt zile de plen oferta e slaba rau de tot, bine niciodata nu au fost preturile alea infime pe care le dadea presa.
Dacă lucram în Palatul Parlamentului, îmi permiteam propria bucătăreasă şi propriul serviciu de livrări :)) Eu lucrez într-un minister (şi la ce salariu am, mă duc cel mult o dată pe lună la restaurantul cu pricina, că altfel aş da faliment, 21 de zile lucrătoare la 15 RON deja fac juma’ de salariu).
Hm, aşa, fămi poftă de mici, că stau zilnic 8,5 ore la 5 minute de ei… şi din noiembrie nu am mai fost acolo. Oare pe la 16:30 o mai face mici? Deja mi-e poftă!
pai nu ziceai ca ti-ar pune tanti Nuţi mici pe frigare la orice ora???
Si prin Casa Scanteii mancan-ohoo,demult-binisor si nu prea scump…
Haha, am văzut şi eu într-o zi coada ordonată de la mâncătoria de pe Cuza şi la fel m-am mirat de dimensiunea teritoriului de vânătoare corporatist 🙂
corporatistul, ca animal de pradă 🙂
Da’ să iasă vreun -olog de la Muzeul Ţăranului (sau de la Antipa), să le studieze obiceiurile…
In chiar Casa Scânteii(presei) există o mulţime de astfel de “mâncătorii” cu haleală gătită.Ciorbe, pilaf, şniţele,tocană etc.
De exemplu “la babe” – un aşezământ mâncătoresc,decent dar cu aer de cantină,aflat în corpul C(este cel aflat în stânga corpului A- cel înalt,central – cum priveşti dinspre Pţa. Presei) serveşte, zilnic, mâncare gătită. Exemplu de preţ : ciorbă de vacă + jumătate de pâine 4,50 lei.
fericiţilor! să vedeţi ce jale e în Pipera. cât te-ai învârti, nu găseşte mai multe de 5-6 mâncătorii şi pe-alea le tot iau prin rotaţie hoardele de corporatRişti din zonă, de se stă muuulte minute la cozi. 🙁
Depinde de corporatist si de corporatie … sunt cazuri si cazuri si cele expuse cred ca reprezinta mai degraba exceptia. Pentru ca de obicei corporatistul are alte cateva optiuni care nu presupun preumblarea prin teritoriu pentru prinderea vanatului …
+ Catering organziat (corporatia plateste masa de pranz care este livrata la sediu);
+ Cantina loco (mai toate cladirile mari de birouri au o cantina in structura sau in proximitate 100-200m);
+ Comanda directa din partea corporatistului, cu livrare la sediul corporatiei.
Corporatistul este un animal care nu-si permite sa vaneze prea mult prada pentru satisfacerea nevolor alimentare.
ehei, cand am parasit eu Pipera, singura optiune de a manca pe strada era un chiosc cu gogosi la capu’ lu’ 16.
Restul: cantinele de la intreprinderi…
,,pai nu ziceai ca ti-ar pune tanti Nuţi mici pe frigare la orice ora???”
Mi-ar face, cu condiţia să fie acolo… or astă iarnă am fost de câteva ori şi era totul închis.
Taraboste, si corporatistii mei din zona Victoriei pareau tare legati de glie…
Pana sa ii descopar prin multe locuri. Si sunt si printre ei chiulangii!!! cu mare arta.
Aoleu!
ce spui acolo, Dr2005??
ma duc sa investighez cat de repede se poate!!
Nimic mai infect decat un frigider de corporatisti plin cu casolete uitate cu saptamanile. Off-topic 🙂
Mancarea gatita pentru corporatisti e un fast food mai cu pretentii, ingredientele fiind uneori de calitate mai slaba decat ce se pune de obicei intr-o shaorma. Nici parintii nu mi-au spus vreodata ce mancau la cantina la “intreprindere”.
mi-aduc aminte de o perioadă, demult, cînd aveam catering. Chiar s-au rotit vreo trei-patru furnizori.
Am fost foarte fericit cînd am putut renunţa la sistem.
Corporatistul are timp sa si manance?
cînd nu se mănîncă între ei, corporatiştii consumă şi mîncare gătită.
mai e si alta cantina la drept in afara de cea de pe kogalniceanu? mi-e greu sa cred ca pwc-istii merg din barbu vacarescu pana pe kogalniceanu 36-46 (eu acolo am gasit c-ar fi)??
pai cred ca e vorba de cei de la Price din Opera Center.
ah, mai sunt unii ramasi si-acolo? didn’t know that
ei, poate povestea e mai veche.
Oricum, dacă nu-s ei, îs alţii – nu?
dah 😛
http://www.dailymail.co.uk/news/article-2340714/The-Secret-Life-Cat-What-mischievous-moggies-gets-owners-backs.html