despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

A fost ştrandul Bragadiru

fotografii de la Adrian Mureşan; scris de Ando

Am primit, recent, din miraculoasa tolbă cu imagini a lui Adrian Mureşan, câteva imagini noi cu ştrandul copilăriei mele: Izvor (sau Bragadiru, cum de fapt  îi spunea aproape toată lumea, prin anii ’60):

Scociorând prin revistele “Sport” din colecţia mea, am găsit încă o poza, iar link-urile trimise mai demult de Cătă la fotografiile lui Willy Pragher din 1941 sunt extraordinare aşa că mi-am stors memoria, am făcut şi o schiţă – astfel încât, cu ce-am scris mai demult aicisă completăm imaginea  acestui frumos ştrand, din păcate distrus şi el de urgia demolărilor ceauşiste.

Era poziţionat în coasta unuia din cele mai elegante cartiere (Cotroceni), la baza dealului unde se află acum Ministerul Apărării. Intrarea se făcea din strada  Dr. Staicovici printr-o alee umbrită de copaci falnici. Priviţi imaginile (din 1962) de la Adrian Mureşan ca să va daţi seama de bogata vegetaţie a acestui parc.

Ştrandul avea vestiare şi cabine. Utilizarea vestiarelor intra în preţul biletului. Intrai, te dezbrăcai de hainele de stradă, băteai la chepengul din lemn; doamna din hala vestiarelor deschidea şi-ţi dădea un umeraş pe care îţi aşezai hainele. Primeai o fisă metalică pe care o prezentai la  plecare ca să-ţi iei hainele înapoi.

Grija pentru fisă era una din provocările zilei… ţin minte că nimeni din gaşcă nu voia să aibă responsabilitatea lor aşa că, la un moment dat, am găsit soluţia… să le îngropăm în locuri pe care le consideram noi cât mai “secretoase”   🙂

Pentru cabine se plătea separat şi, fiind închiriate pe persoană, le puteai folosi toată ziua.

Fundul bazinului principal era construit în pantă astfel că adâncimea apei pornea cam de la 80 cm-1 m la capătul dinspre intrare şi ajungea, parcă la 4 m sau 4,5 m în capătul opus, unde era amplasată, lateral, trambulina.

Lipit de bazinul principal era un bazinaş cu adâncime foarte mică (cca 50-60 de cm) special amenjat pentru prichindei. După cum se deduce din această imagine (Willy Pragher) acest bazinaş a fost construit ulterior, dar n-aş putea spune când, aşa cum nu ştiu nici când a fost construit ştrandul…

Apa se schimba, în mod normal, la două zile, maxim la trei. Normal, cea  mai mare bucurie era în timpul săptămânii, când nu era aglomeraţie, şi când nimeream ziua cu apă “nouă”, curată, ca să facem leapşa pe sub apă…

Niciodată nu am prins accesul liber la trambulină. Ca să nu existe pericolul de accidente, era înconjurată cu un gard a cărui portiţă era blocată cu lacăt.

Bănuiesc, totuşi, că în anumite perioade, ştrandul a găzduit şi competiţii,  bazinul fiind dotat la ambele capete cu bloc-starturi.

Dinspre intrare, pe latura din dreapta a bazinului era zona “verde” cu iarbă şi copaci.

Vizavi, pe stânga, era amenajată o zonă de “plajă”, cu nisip.Tot pe stânga, dar mai jos faţă de nivelul general al terenului, era amplasat bufetul ştrandului.

Din dreptul bazinaşului,  începea o pantă, foarte frumos terasată, palierele teraselor fiind acoperite cu iarbă. De aici, aveai perspectiva întregului ştrand (Willy Pragher):

Aşa cum am mai scris, în partea de sus, după zona terasată, s-a construit mai târziu, prin anii ’70, un alt  bazin mare, cu adâncime constantă (cca 1,20-1,50 m).

Acesta a fost ştrandul Bragadiru: o construcţie de bun gust, o oază de relaxare care, distrusă fără noimă, lipseşte şi azi Bucureştiului.

Încă odată mulţumiri lui Adrian Mureşan pentru poze, lui Cătă pentru link-uri.

***

Ca o constatare generală: dacă ţinem cont că ştrandul Lido, cel cu bazin cu valuri, era – cum s-ar zice acum – mai de “fiţe”, nici în acei ani nu erau multe ştranduri cu bazin în Bucureşti :

–  “Libertăţii” (sau Tir)  cel din piaţa Senatului de lângă Operetă , care era foarte mic;

– “Tineretului” – cel mai mare din Capitală, avea cinci bazine  din care însă unul era rezervat poloiştilor şi înotătorilor de performanţă, iar cel cu platformă şi trambulină, tot aşa, rezervat antrenamentelor săritorilor. Ştrandul de la şosea era renumit însă pentru cea mai mare şcoală de învăţat înotul.

Mai erau  şcoli de înot la  bazinul Giuleşti, apoi la bazinul şcolii sportive de lângă Gara Obor şi, o bună perioadă, la  bazinul de la Palatul Pionierilor (Cotroceni). Şcoală de înot mai avea şi bazinul sălii Floreasca.

Mai târziu s-au construit bazinele de la Dinamo şi complexul din Parcul 23 August (actualul Naţional) unde s-au înfiinţat şcoli de înot.

Compensau din plin, însă, ştrandurile amenajate pe malurile lacurilor: Floreasca, Bordei, Tei, Ştrandul studenţesc…

48 comments to A fost ştrandul Bragadiru

  • La bazinul de la Floreasca am invatat si eu sa inot prin ’76. Era un bazin mic, separat care va sa zica. Copiii aveau la dispozitie plute din lemn si camere de bicicleta infasurate pe bust :))
    Nu ca acum chesti de spuma si bratari gonflabile speciale.

    • Alex One

      La Tneretului,veneam cu tramvaiul 4 din Stefan Cel Mare, am invatat sa inot si eu si copii mei.Veneam singuri nu ca caum isotiti de mamici,matusi bunici. Parintii erau la servici ,ne dadeau 1-2 senvisuri si valea. Daca imi aduc bine aminte pe la mijlocul anilor ’60 cursul de invatat inotul costa 23 lei ne-a luat in primire o instructoare”tovarasa” si dura doua saptamani mai putin duminicile, doua ore pe zi iar la sfarsit primeai o diploma de “inotator” daca reuseai sa traversezi bazinul de polo pe lat. Cred ca toti am reusit .Am fost tare mandru de ea.Daca nu, parintii eru sfatuiti sa mai plateasca un curs, daca nu erau de acord ramaneai de fraier.Interesant ca la proba de absolvire asistau antrenori de la Cuburile Sportive care puneau ochii pe noi si ne invitau la ei ,cele mai multe antrenamente desfasurandu-se vara tot pe Tineretului, Pe mine m-a chemat la Metalul,parca, dar nu m-am dus,am plecat in vacanta cu parintii la mare si asta a fost ! Dar adevaratul inot l-am practicat verile pe lac la Foreasca 1 si 2.Traversam de la Bordei pana la platforma-ponton care era la poalele vilei de protocol,Ghe. Gh. Dej ?, ulterior Basescu. Era pazita de militari in termen dar ne lasau sa ne tragem sufletul. Le mai dadeam uneori 2-3 tigari Carpati pe care le treceam garla in pungulitele de celofan. La Floreasca 2 traversam la strandul MI, unde este astazi Hotel Diesel,dar era pazit de, cred, subofiteri in civil care erau ai dracu si nu ne lasau pe mal, Aveau pepsi si bere la preturi preferentiale,deh MI. Rar reuseam sa cheltuim banutii,monede de 1 si 3lei cu care veneam in buzunarelul de la slip. Oh, tempora !

      • hm

        Mulțumim! Să ne mai povestiți! Ne place.

      • Alex One

        hm, multumesc pentru aprecieri. Azi am descoperit site-ul,am scris deja vreo trei comentarii, imi place calitatea celor care comenteaza cu pasiune si nostalgie. O sa mai scriu. Am o rugaminte la dv. sau la cei care vor citii aceste randuri,aveti ceva fotografii din perioada’50,60,70 si chiar mai din vechime cu Stefan cel Mare- Iancu de Hunedoara, fosta Ilie Pintilie, eventual zona adiacenta Dorobanti,Barbu Vacarescu,Floreasca,Tunari cu Sc. elementara nr. 25,acum e Gradinita, fosta in interbelic scoala de 4 clase pentru fete, cu internat,redus 10-15 pers., pentru orfane de militari cazuti pe front. Profesoara de desen si caligrafie ,o adevarata Doamna, s-a nascut si a locuit vis-a-vis de scoala unde a invatat si ulterior a ajuns sa predea ! Interesant. Ce mai, “Legarea de glie” a lui Mihai Bravu’.Mi-ar place sa revad “teritoriul” copilariei.

        • hm

          Mulțumim! Din păcate cam prea puțin știu despre zona pomenită. Tot sper ca și de aici să apară mărturii inedite.

          • Alex One

            OK.Poate poate apare ceva.Asta e, n-am avut aparat foto in copilarie.In 1960 cand m-am mutat din Iancului,azi Pake Protopopescu, abia se construia CIRCUL care a si luat foc ulterior, erau deja blocuri doar pe dreapta, cum vii dinspre Obor,blocurile lui Dej pe stanga s-au costruit mult mai tarziu anii’70-80, partea cu IGM,azi IGP, fosta Jandarmerie,cladirea cu turnulete. Intre Tunari si Dorobanti erau vreo patru carciumi mai cunoscute una “la varice”, se bea din picioare secarica rom si rachiu, Ghiocelul,unde se cinsteau Parcalab,Fratila, Varga si alte glorii, si Siretul unde canta vara la gradina un taraf si o balabusta Mica Pariziana pe nume de buzeuza,un cinema 9 Mai si pentru scurta durata teatrul Vasilescu. Blocul Perla inca nu exista in fata era o Fabricuta de paine unde misunau soricei mici, mici, puisori pe care copii fiind reuseam sa-i mai prindem ii bagam in cutii de chibrituri de alea de lemn,si le dadeam drumul in clasa sau in ghiozdanele fetitelor colege, se pisau pe ele inclusiv invatatoarea. Sigur ca ne-o luam la pama cu rigla plus bonusul de acasa de la tata ,ce curea “minunata”, m-a facut om ! Distractie mare,asta e daca nu aveam tablete.In spatele painariei era Restaurantul Dorobanti mai cu staif local plus gradina.Oblic, peste drum unde incepea Ilie Pintilie Cinema Volga-primul western “Ultimul tren din Gun Hill” cu K. Douglas iar vis-a-vis Intrep, Poligrafica 13 Decembrie fosta Cartea Romaneasca director Teohari Georgescu fost ministru de interne cazut in dizgratie, azi Mega Image. PS. Vezi c-am bagat ceva la “Piata Unirii 1962”. Sa-mi zici cum ti se pare.

            • hm

              Nu că ne place… ne place mult!
              Ți-am și scris pe adresa lăsată în comentarii.

              • Alex One

                Multumesc hm.Nu ma deranjeaza daca imi zici de mai multe ori ca-ti place.Dimpotriva,am si eu orgoliile mele omenesti.Fosta Jandarmerie cladirea cu turnulete, Stefan cel Mare colt cu Dinu Vintila, a fost printre primele constructii de pe dreapa poate dupa Spitalul TBC de peste drum,care azi nu mai stiu la ce serveste . Am aflat de la batranii cartierrului ,pe locul Complexului Sportiv Dinamo,vorbesc de anii ante 1950 era groapa de gunoi pana in Floreasca unde era,mai e ?, Autobaza .Revenind la Jandarmerie, unde a facut scoala de subofiteri scriitorul Eugen Barbu, mi-a spus un militian ca avea doua subsoluri de arest. La cel mai dur,cel mai de jos, unde ocupantii stiau cand e zi sau noapte dupa cum auzeau tramvaiele circuland, a fost”cazat” unul care s-a dovedit spion sovietic. Asta,cica foarte inteligent cu studii de specialitate ewvidend in URSS, ajunsese general de securitate la 29 de ani dupa o o aplicatie militara a reusit cu un comando sa-l captureze pe Leontin Salajan ministrul fortelor armate(MFA). Nu-i dau numele,ca s-ar putea sa aiba urmasi care n-au nicio vina, a fost condamnat initial la moarte,apoi la opt ani inchisoare,cred ca a apucat ceva “secializari” la Aiud,apoi la interventia energica a rusilor a fost gratiat astfel ca in anii ’70 face pe economistul la o institutie centrala !De pe cladirea Jandarmeriei, ajungad de pe blocul lipit proaspat construit s-a cacat un golan zonal nimerind un cetatean care trecea pe trotuar pe langa institutie, Asta plin de cacat pe umar si in cap s-a dus la poarta la ofietrul de servici ,”bai tovarase de la dumneavoatra chiar nu ma asteptam”!E, altadata se te astepti.Urmeaza amintiri cu blocul ofiterilor dintre Stadion si Calea Floreasca.

                • hm

                  uite cîteva imagini de pe Dinu Vintilă.
                  https://www.facebook.com/Cineclic.ro/posts/361277009152414
                  Noi tot zicem că cel mai bine ar fi să așterni amintirile tale și să ni le trimiți ca să le publicăm ca articole de sine stătătoare. Ar fi cel mai nimerit, pentru că se păstrează cu totul altfel.
                  Adresa noastră e simplybucharest@outlook.com

                  • Alex One

                    Multumesc. In dreapta, dincolo de gard era Spitalul TBC.In fata,in spatele celor doua purtatoare de fuste se afla WC-ul pubic, era plin Bucurestii de asemenea asezaminte acum faci pe tine. Le-au desfiintat prin anii ’70 ,cica era loc de intalnire pentru barbatii cu anumite preferinte sexuale.In dreapta se vede Statia ITB iar in zare un bloc inalt care adapostea la parter carciuma Giocelul.La inceputul anilor’60 in mijlocul intersectiei era,sa-i zic, o platforma mobila de unde un militian cu tunica alba,ca la rusi, dirija circulatia ,fluiera amaratul de-ti strica somnul de dimineata. D-le, un articol mi se pare ceva cam pretentios,n-am asemenea mofturi. Mai depan si eu din tolba,cum scria ieri cineva, asa cand imi vine.Daca doriti sa le concentrati si sa le bublicati de sine statator nu ma deranjeaza de loc,nu cer drepturi de autor,Ciudate poze,profesoniste,in colt la Dinu Vintila chiar linga,azi, IGP, Dorin Dron sa fi fost filat ?

  • cata

    Cu placere Ando. Unele amanunte legate de strand le uitasem .Imi aduceam aminte de aleea de intrare,pe care parca urcai pe niste trepte,vestiarele,am si acum o vecina care lucra sezoniera acolo,toate cele trei bazine si trambulina.La inceputul anilor 80,pana la demolare,se umpluse insa de tigani,multi puradei,apa se schimba cred ca saptamanal ,devenise infecta si nu prea mai ajungeam acolo,preferam sa mergem mai mult cu tramvaiul 3 pana la Tineretului.Se deteriorase destul de mult cu totul,si fizic dar si ca atmosfera.Fotografiile prezentate il surprind intr-o perioada buna.
    Legat de vestiare,fisele de la Tineretului cred ca erau gaurite si le legam de snurul de la slip.Si cheile de la cabine le purtam la fel.De invatat innotul tot la Tineretului,pentru ca intr-adevar avea cele 3 bazine pentru public – cel mare,mijlociu si cel de 3 metri,din spate,de langa trambulina.
    In legatura cu bazinele,mai exista unul acoperit ,de 50 de metri,la mine la liceu,la Bolintineanu,unde faceau antrenamente si studentii de la IEFS,cu o asemenea ocazie intalnind-o pe Nadia Comaneci.

  • hm

    nu era si un strand pe atunci la Ciurel?

    Nu le-am avut cu strandurile. Aveam un trei ligheane la 5 minute de casa dar nu am fost niciodata “pe el”.

    Prin anii 80, cei mai cu chef mergeau la piscine, la hotelurile Bucuresti si Parc.
    Aparusera si complexurile de la Socului si Budapesta, aveau si alea piscine…

  • cristi braca

    Incitant.
    Am invatat sa-not loa Tineretului, in prima vacanta de vara, dupa clasa intaia. Traversam tot orasul cu tramvaiul 4, de la Posta Vitan la Institutul Agronomic. Dupa 2 saptamini am dat proba – o lungime de bazin scurt, 25 de metri – si am primit “Brevetul de inotator”. In toamna am mai mers vreo doua-trei luni la Floreasca, dar m-am plictisit sa tot fac “bazine” cu pluta de lemn de colo-colo si am lasat-o balta cu antrenamentele.
    De la Bragadiru nu am suveniruri nostalgice, ca acolo mi s-a furat bicicleta. O semicursiera ruseasca, botezata Bilitis. Cautati pe google cine-a fost Bilitis si o sa-ntelegeti ce placere aveam sa incalec pe ea. Nu era voie cu biciclete in strand, asa ca am legat-o de un stilp, in parculetul din fata intrarii. La plecare, ia-o pe Bilitis de unde nu-i ! Prin parc patrulau niste militieni calare. M-am adresat unuia, dar m-a expediat zicindu-mi ca ei nu sunt acolo ca sa-mi pazeasca mie biciclete, ci ca sa tina ordinea la iesirea de pe stadion (era meci alaturi, pe “Progresul”). Cind deodata, hopa! vad un pusti de 12-13 ani, pedalind in picioare – ca seaua era prea inalta pentru el – pe Bilitis, catre iesirea din parc. Am inceput sa fug dupa el si sa strig “Prindeti hotul” dar a iesit in strada si dus a fost, ca nu degeaba era semicursiera. Un sofer care m-a auzit i-a taiat calea cu o dubita. Coloratul a lasat bicicleta in drum si s-a refugiat in stadionul “Republicii”, fost ANEF. Eu am recuperat-o pe Bilitis iar soferul a intrat pe stadion de unde a iesit cu pustiul si cu un militian, tinindu-se toti trei de mina. M-au trimis la circa de politie din zona, sa depun plingere. Ofiterul de serviciu nici n-a vrut sa auda; ma trimetea la circa mea de acasa, aia trecuta pe buletin. Bicicleta era in curte, aia cu prizonierul nu ajunsesera inca si el nu voia sa se incarce cu un caz nerezolvat. Cind s-a lamurit, a-ntors-o ca la Ploiesti. Vreo ora, cit au durat formalitatile, pustiul n-a scos o vorba. Da’ niciuna ! La un moment dat a aparut – eram in sala de asteptare – o tiganca si i-a zis pustiului sa stea linistit ca se duce ea sa-l anunte pe nu-stiu-cine. Peste vreo luna m-au convocat la circa si m-au sfatuit sa retrag plingerea, n-are rost sa-mi pierd timpul pe la tribunal, cum e procedura, ca e minor si n-au ce sa-i faca, va fi dat in grija parintilor. Fireste ca am retras-o, cind am auzit de tribunal. Ma mai trezeam si luat in colimator de toata satra. Ca doar nu pustiul sparsese lacatul de la bicicleta, misiunea lui era numai s-o scoata nebagat in seama de sub nasul caraliilor calare.
    Asa ca n-am mai dat pe la Bragadiru.

    • Alex One

      Cristi Braca, acum ti-am citit comentariul dupa ce postasem aventura mea la Tineretului. Deci am trait aceleasi intamplari la invatarea inotului.Sa fii sanatos!

  • Ando

    @cristi braca: Bilitis, ai ?

  • Mi-ai facut mare placere cu articolul si fotografiile astea.
    La strandul asta am invatat sa inot, prin 1957-58, si sa sar in apa cu capul in jos…si tot acolo ma duceam in zilele cind chiuleam de la scoala…
    Multi ani de-atunci, dar amintiri foarte placute !!
    Adrian Muresan mai are si alte poze? Unde se pot vedea
    Multumesc mult!

  • hm

    Vă mulţumim pentru cuvintele frumoase!
    Fotografiile dumneavoastră sunt de referinţă!

    Adrian Mureşan ne-a trimis fotografii din colecţia sa şi a scris un material despre strada Mihai Vodă.
    Le-am publicat într-un serial:
    https://www.simplybucharest.ro/?p=11693
    https://www.simplybucharest.ro/?p=11711
    https://www.simplybucharest.ro/?p=11727
    https://www.simplybucharest.ro/?p=11989

  • Alin Giurgea

    Nemaipomenit material. Credeam ca nimeni nu-si mai aduce aminte de strandul Izvor. Multumim pentru acest materialminunat. De strandul “Lighean” de langa fosta micuta Opereta aveti ceva informatii sau fotografii. Eu am locuit pe strada Cazarmii si sunt un nostalgic al locurilor…

  • hm

    În afară de ce a mai scris Ando aici, nu ştiu alte lucruri, şi – din păcate – nici imagini nu am….
    https://www.simplybucharest.ro/?p=6531

  • Ando

    @Alin Giurgea: am locuit pe Cazărmii la nr 21 (exact pe colţul cu Logofatul Nestor)-până în toamna lui 1962.Normal,la “lighean” mergeam,fiind atât de aproape.Apoi,pentru că -într-o perioada relativ scurtă-au fost mai multe accidente cu înecaţi, maică-mea a decis că nu mai am voie decât la Bragadiru…De unde trăsese ea concluzia asta, cum că ştrandul ăsta era mai puţin periculos, nu ştiu…Alte fotografii nu am şi am fost chiar emoţionat când am dat pe net de cea din articol.

  • Alin Giurgea

    Eu am locuit pe Cazarmii la nr.7A pana in 1980 (la marea sistematizare)intr-o curte care avea iesire si pe strada Petre Locusteanu. La casa de pe coltul strazii Logofat Nestor am avut un coleg de primara.

  • Ando

    Da,îmi aduc aminte că erau câteva curţi comune între Locusteanu şi Antim.
    Pe colţul Cazărmii-Logofatul Nestor dar vizavi de mine, adică la nr.19, locuiau fraţii Duţă ( Mirel şi Adrian).
    Urma- la nr.17 – o curte unde se afla un cais-cu mare parte din coroană spre strada…deci obiectiv ”strategic” pentru noi.

  • Lambescu Fl Marian

    Mai existau :
    – in incinta Palatului Pionierilor
    – in Buzesti : era o baie publica si un bazin de cca. 40×15 m (vis-a-vis de o biserica ce exista si azi)
    – la capatul tramvaielor 13 si 14 sus la intrarea Dambovitei in Bucuresti

    • Alex One

      In Buzesti, baia publica era frecventata de baieti cu alte inclinatii. Imi povestea un coleg, student fiind si locuind in zona venea sa faca baie la “Grivita”parca se numea n-avea baie acasa costa doar doi lei pentru elevi,sudenti,pensionari. La dusurile comune,intr-o zi unul a inceput sa faca laba iar altul ,ba nu tie rusine,ce vrei ba,ce te intereseaza cu ce viteza imi spal eu sula ?

  • Ion Bentz

    Izvor, strandul copilariei mele. Tata juca fotbal la Progresul, dupa antrenamente mergeam pe strand. Aveam vreo 5 ani cand dupa o zi de balaceala, tata m-a imbracat si apoi s-a dus la cabina sa se schimbe. Cand s-a intors m-a gasit in bazinul mic balacindu-ma imbracat.

  • Ştefan (nokia2010) (djl)

    Din păcate, din vechile ştranduri bucureştene nu se mai păstrează aproape nimic. Bragadiru/Izvor ras complet. Tir/Libertăţii ras complet. De la cel de la Gara de Est (Obor) nu a mai rămas nimic original (vestiarele vechi nu mai există deloc).
    Doar la Kiseleff/Tineretului a mai rămas ceva. Clădirile ale unde este şi restaurantul “McMoni’s” cred că-s de la începuturi, a mai rămas poartea de intrare de pe Str. Primo Nebiolo (fostă Şcoala de Agircultură, Ştrandului) – dar turnurile au fost scurtate de înălţime, o parte din vestiarele dinspre Şos. Kiseleff !!! (nu am reuşit să văd dacă mai e şi ceva după gardul cu Pişcina Play) şi turnul trambulină (care nu cred că mai e folosit).

    • Alex One

      Unde mai pui diparitia strandurilor de pe lacuri Baneasa, Floreasca,Tei,Colentina cu spatii pentru sport,bufete, inchirieri sah,rumy,table,palete ping-pong.Pline ochi Duminica,nu exista SRL, dar si in timpul saptamaii mai ales in vacanta de vara(Mare !). Nu stiu cum faceau dar apa era curata nu se intampla nimic daca mai luai cate o gura rar am auzit de cate o conjunctivita dar trecea repede. Acum vreo trei-patru ani am fost la fostul Studentesc din Tei unde am facut si ceva munca voluntara in studentie,de fapt am fost la carciuma “Luminita”? privatizata evident.Pe mal peste tot pancarte cu atentionari “scaldatul interzis, pericol de infectare”! Doamne apara si pazeste, parca s-a turnat acid sulfuric in lac !Ce o mai fi acum nu stiu.

  • hm

    ei, dar cum ar fi daca Lido s-ar readuce la viata?

  • Ştefan (nokia2010) (djl)

    Ar fi frumos (de “Lido” am uitat). Dar va arăta la fel de frumos ca cel original sau cel reamenajat în anii ’50?

  • hm

    of, oricum n-o sa vedem noi asta facandu-se, deci discutia ramane teoretica…

  • Alin

    @Ando – colegul de primara despre care vorbeam anterior cred ca s-ar putea sa-l cunosti sau cel putin membrii familiei care locuiau pe strada colt Logofat Nestor. Erau niste greci stabiliti in Romania de pe vremea razboiului. Au avut o poveste trista in 1977 la cutrenur, au decadat trei persoane din familie. Sotia care era insarcinata a iesit din casa in timpul cutremurului si a cazut peste ea un inger din piatra sau ipsos (nu mai stiu) care statea ca ornament deasupra usii de la intrare. Din cate-mi aduc aminte, sotul a murit si el atat de repede – la cateva zile – incat i-au ingropat pe toti odata. Colegul meu (Sigan Gerge Catalin) si sora lui (Izabella – parca o cehma)au ramas astfel orfani si au fost crescuti de bunici.

  • hm

    Alin, colegul Ando e pe moment intr-o vacanta. O sa am grija sa citeasca acest mesaj la intoarcere.

  • Alin

    @hm – multumesc. Apropos de piscinele hotelurilor si eu imi faceam veacul in Pajura pe la Parc Hotel la piscina de la Turist langa terenurile de tenis, la Flora (dar acolo era mai scump si mai greu accesibil)

  • hm

    eu, nu… în găștile pe care le știam eu nu se frecventau piscine. Cel mult cîte-un trei ligheane vara…

    Dar era ceva viață la piscine, din ce mi se povestea. Nu mai aduc vorba despre cea de la Hotel București.

  • Ando

    @Alin:eu am plecat de pe Cazarmii in 1962, cand aveam 12 ani.
    Casa unde locuiam (Cazarmii 21, colt cu Logofatul Nestor)a fost demolata fiind intr-o stare de degradare care punea in pericol atat vietile noastre, ale locatarilor, dar si ale trecatorilor (tin minte ca a fost utilizata ca si decor pentru niste filmari ; fiind atat ruinata, cu numeroase proptele din bulumaci de lemn, a fost cadrul ideal pentru nu mai stiu ce film de razboi…ce bucurie a fost pe noi sa vedem soldati, arme, reflectoare etc).
    La cutremurul din 1977, stiu ca a fost “retezat” blocul inalt situat acolo de unde Cazarmii se intalnea cu Apolodor…
    E aici o imagine impresionanta cu ce a ramas din el dupa seism , fiind ulterior complet demolat.

    http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2010/04/cazarmii-o-strada-pierduta-in-negura-vremurilor/

  • Alin

    @Ando Stiu blocul si mi-a ramas si acum in memorie halul in care arata chiar din momentul in care s-a terminat cutremurul, cand am iesit ingroziti din case. Stateam pe partea cealalta de strada la nr.7A si vedeam mai bine jumateatea ramasa in picioare nedandu-ne seama in primele momente ca de fapt era practic rupt in doua. Nu reusesc sa-mi dau seama cu si din ce pozitie a fost fotografiat – catre ce directie statea fotograful cu spatele ? Au fost multe povesti pe acolo in jurul nenorocirii acelui bloc care nu stiu cate sau cat de adevarate erau. Eu eram mai mic dar tot tin minte cate ceva. Se spune ca o persoana ar fi ajuns cu cada de baie in parculetul de peste drum si a scapat cu viata. Mai circulau zvonuri ca la momentul la care soldatii au venit sa “debaraseze” din daramaturi ar fi aruncat de la etaj niste perne si acestea in momentul in care au pocnit jos pe asfalt s-au spart si au iesit bani si bijuteri din ele. S-ar fi gasit si arme zidite in pereti si cate si mai cate vorbe. Cert este ca foarte multe lucruri de valoare adunate din daramaturile de acolo ni le-au bagat noua in pivnita casei – in custodie din dispozitia militiei de atunci. Ulterior am aflat de la mama ca lucrurile le-au luat treptat de acolo, insa cu certitudine spunea ea ca si le-au insusit militienii si nicidecum nu au ajuns pe la rudele disparutilor sau sinistratilor. Eu sunt nascut in ’69 deci cu mult mai mic decat tine. Este foarte posibil sa o cunosti probabil pe mama mea, ea fiind nascuta in ’48. Liliana Chirica se numea.

    • john bentz

      @ Alin….Imi amintesc ca dupa cutremurul din 77 niste colegi de munca au fost trimisi la un bloc din Apolodor sa ajute un colectionar sa-si mute colectia de tablouri si alte obiecte de valoare.

  • Ando

    @Alin: blocul este fotografiat dinspre strada Cazărmii(fotograful stătea cu spatele spre partea cu panta a străzii, foarte aproape de colţul cu Logofătul Nestor).
    Pe dreapta, se vede o parte din clădirea de la nr.19-care avea, de fapt, cea mai mare parte a curţii pe Logofătul Nestor.
    Aici locuiau prietenii mei cei mai buni din copilarie:fratii Duţă (Adi şi Mirel).
    Lipit de această clădire,unde e Volga-taxi, se vede parte din gardul casei de la nr.17.Aici era tentaţia caisului ale cărui crengi le devastam de fructe în fiecare sezon…
    Blocul respectiv, dacă îţi aduci aminte, avea secţiunea din stânga sprijintă pe nişte piloni, care se vedeau din aşa zisul părculeţ de pe colţul cu Apolodor.
    Ştiu sigur de la tatăl unui amic (s-au mutat de acolo cu un an înainte de seism) că unul din aceşti piloni a fost retezat ca să se poată introduce în subsol un cazan nou pentru încălzire 🙁

    A fost clar una din cauzele pentru care sectiunea stângă a blocului a glisat efectiv la cutremur, cu toate consecinţele tragice.

  • Alin

    @Ando: multumesc pentru detaliile date. Eram mic in ’77 aveam aproape 8 ani insa … sa zic ca-mi aduc aminte vag de faptul ca blocul avea niste stalpi la parter ( parca era si o cizamrie acolo jos ? ) Ce decizie proasta cu taiatul stalpului…viata atator oameni s-a distrus dintr-o cauza atat de banala. Oare sa nu fi fost nevoie de nici o aprobare a unui arhitect sau inginer pentru a face aceasta miscare ?

  • strandul recolta de pe sos iancului linga aparataj

  • strandul recolta de pe sos iancului linga aparataj

  • Boerencu Vladimir

    La strandul Bragadiru am invatat sa inot

  • Iuliana Nicolau

    Vă mulțumesc în adevăratul sens al cuvântului pentru aceste poze cu ștrandul Izvor! Era superb! Făceam 3-4 minute de acasă până la el! Când îmi spuneau părinții,,Mergem la ștrand!” eram atât de fericită! Apoi a fost demolat…😪

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>