scris de Ando
Staţia de autobuz din Piaţa Presei – pe direcţia spre Arcul de Triumf. O staţie importantă, aglomerată, mai ales în orele de vârf, dar urgisită din cauza unei lipse totale de respect pentru călători. Două aşa zise adăposturi amplasate, ca de obicei, nefericit, la mai puţin de jumătate de metru de bordură, câteva alveole cu pământ, relicve ale arborilor dispăruţi de mult şi despre care am scris aici, apoi stâlpişorii antiparcare… Pe scurt, un adevărat poligon cu obstacole, unde totul e “amenajat” împotriva unei logici simple şi de bun simţ care să uşureze urcarea şi coborârea pasagerilor, mai ales când în staţie sunt (frecvent) mai mult de două autobuze. NU! Oamenii trebuie să se bulucească, să se strecoare printre panouri şi stâlpişori, sau să calce în praf sau noroi, depinde de vreme…
Mai zilele trecute, unul dintre adăposturi a fost decorat de publicitari pentru un nou produs al SUBWAY. Nimic deosebit până aici. Dar, în creativitatea lor exuberant-diabolică, ce s-au gândit: să amplaseze un nefericit castravecior în afara limitei panoului lateral al adăpostului.
Aşadar, după ce că spaţiile pentru urcare-coborâre sunt neruşinat de meschine, respectivul decor strangulează acum, mai abitir, culoarul din dreptul panoului.
Aşa că n-am nicio jenă să spun: cine-a pus… castravecioru’n drum, ăla a fost om nebun!
cum am mai zis… mai dureroasa decat mitocania autoritatilor este mitocania particularilor.
Problema refugiilor consta tocmai in blocarea caii naturale de acces cu panouri mari de reclame. Faptul ca acele panouri fac parte din structura refugiului nu e un argument; cineva a ales acel design in mod explicit si cu acest scop in minte, lucru pe care nu l-am vazut totusi in tarile cu apa calda. Dar poate nu m-am plimbat eu destul.
deci, calatorii se numesc refugiati.