Lucrurile nu se dau; mai mult, lucrurile nici nu se cer – lucrurile se iau. E valabil în orice situaţie, şi mai ales în aceea – gingaşă – a civilizaţiei publice.
Gura mare e cel mai simplu fel de-a-ncerca să rezolvi un lucru; şi cel mai greu e să fii tenace, discret, să fii un exemplu bun în orice situaţie.
Da – sînt sătul de făcutul ce zice popa al societăţii civile. Un lider civic care vrea să-mi salveze oraşul, dar care-şi abandonează rabla pe trotuar nu o să mă convingă niciodată, în vecii vecilor.
Ştiţi? Oamenii au nevoie de semne, de exemple. Arătaţi-le ce să facă, făcînd şi voi asta. Un fel simplu de a fi un cetăţean bun, fără obstinaţie şi fără a învinovăţi pe cei care nu se lasă convinşi.
Am prins cu ceva-n urmă o discuţie iscată pe internet, în urma unui articol în care cineva se mira (în glumă, în serios?) de acele persoane care-şi etalează lucruri scumpe şi un anumit status dar folosesc transportul public. I se replica, desigur, că e o tîmpenie; şi chiar este. E o perpetuare inutilă a clişeelor noastre sociale, a împărţirii actuale a claselor: ştiţi – mergi cu tramvaiul – eşti sărac. Şi dacă eşti sărac, poartă-te, dracului, ca un sărac. Nu-i voie să amestecăm oamenii.
Păi – în pizda mă-sii de treabă – cum vrem, mă, să avem transport public civilizat dacă nu dăm exemple de bună folosinţă a acestuia? E nevoie să vă explic io despre natura umană şi despre tentaţia de-a coborî standarde, de-a merge pe minima rezistenţă?
Ştiu un lucru – mai mulţi oameni civilizaţi în autobuz, mai multe exemple pozitive!
Oameni eleganţi, îmbrăcaţi frumos, spălaţi şi parfumaţi, care nu se calcă pe labe ca animalele, care nu vorbesc tare la telefon, care îşi ţin genţile cum trebuie – astea sînt exemple, aşa se face civilizaţia!
Bun, deci: vreţi civilizaţie? Daţi civilizaţie, arătaţi civilizaţie şi nu cereţi civilizaţie.
Civilizaţia se ia; la fel ca şi răceala, rîia, păduchii.
Acum ceva vreme am fost detasat cu serviciul in UK timp de cateva luni, intr-un orasel de 10000 locuitori la 60 km de Londra.
La un moment dat in timp ce stateam la o tigara cu un coleg englez am abordat subiectul transportului in comun.
Stii ce mi-a zis tipul: ai sa fii surprins ce oameni fac naveta spre Londra cu trenul in fiecare zi, oameni de minim 200 000 lire pe an. 🙂
La noi e alta problema si e meteahna veche, bogatia trebuie neaparat aratata. Dar eu unul sunt optimist, se poate vindeca. O sa dureze poate 10-20-30 ani dar o sa vezi ca mentalitatea asta o sa ajunga si la noi.
de cele mai multe ori, şi eu sînt optimist!
Am luat sambata din Cora 2 butasi de vita de vie; poate se face mai cald spre sfarsitul saptamanii si o sa gasesc si vreun vecin cu chef de munca pentru a-i ingropa (la propriu) la intrarea in scara blocului. Ceva-ceva trebuie sa se intample, sa spargem cumva cercul asta vicios; eu cred ca nu e nevoie de gesturi mari pentru asta.
e ca în comerţ… ca acel profit mic făcut de la mulţi clienţi.
Nu ştiu cât de indicat e să pui viţă de vie la bloc… mai ales când blocul e în Rahova şi intrarea e în ditamai staţia de tramvai. S-ar putea în 2 ani (parcă atât are nevoie via să dea primul rod) să se autoservească cei din staţie sau, după cantitate, să fie culeasă noaptea şi să găseşti strugurii pe trotuar la Piaţa Rahova.
În apărarea lui ND: se lasă 1m pentru pietoni şi nu se află sub acţiunea unuia dintre indicatoarele oprirea interzisă sau staţionarea interzisă :)))
Apropo de civilizaţie în trafic, citeam ieri nişte postări ale lui Silviu Sîntea (de la http://forum.transira.ro/viewtopic.php?t=5166&postdays=0&postorder=asc&start=0 ) ,,In Napoli nu se respecta nici o regula. Parcheaza care pe unde, culoarea verde a semafoarelor e decorativa, esti claxonat cu agresivitate daca folosesti trecerile de pietoni, statiile de autobuz si troleibuz sunt locuri de parcare…” Poate e o caracteristică latină faptul că mulţi dintre noi ne băgăm tot ce se poate în legi şi regulamente în general şi în Codul Rutier în particular.
In statia de tramvai e doar una dintre scari iar eu nu stau acolo. La mine la scara mai exista o tulpina de vita de vie din care m-am autoservit… deci potential exista 😉
Bunul simt e o caracteristica deficitara in teritoriul romanesc. Cult sau analfabet, corporatist sau somer, lipsa de bun simt este cronica.
In schimb toata lumea vrea ca “ceilalti” sa aiba bun simt si dau ochii peste cap ca “nu mai exista,domnule, bun simt in ziua de azi” in timp ce trec, nonsalanti, pe rosu la trecerea de pietoni.
In spiritul celor spuse de tine, a scris Ioan Slavici o nuvela – Popa Tanda. Recomand.
şi eu 😉