despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

Proiecte (moarte) pentru Bucureşti

scris de Ando

Am scris nu demult că, într-o anumită etapă a existat cu certitudine un alt plan de modernizare urbană a zonei centrale a Bucureştiului. Şi, de fapt, ştiind cum se lucra atunci, aproape sigur, că au existat în timp, mai multe variante. La urma urmei, era ceva firesc. Oraşul nu putea rămâne îngheţat pe vecie în vechile tipare.

Oricum, porţiunea surprinsă în imagine arăta că, de exemplu, la nivelul anului 1968 (data fotografiei) pentru vechiul deal al Arsenalului şi pentru malul drept al Dâmboviţei, se prefigura clar o altă structură imobiliară şi stradală dar, în niciun caz, nu se întrevedea soluţia dură şi nimicitoare aplicată mai târziu de “marele arhitect”.

Astfel se explică cum că, ceva mai târziu – în ziarul România Liberă din iulie 1976 – erau prezentate două proiecte de clădiri care nu s-au realizat niciodată.

Primul se referă la o extindere a hotelului Lido spre spate, adică în perimetrul cuprins între străzile C.A. Rosetti, Franklin, Nicolae Golescu şi aripa veche de pe bd. Magheru.

După cum ştim, nu numai că acest proiect nu s-a realizat: între timp, chiar în anii comunismului, s-a închis şi vestitul bazin cu valuri, iar după o retrocedare cu năbădăi, practic hotelul Lido zace, de câţiva ani, într-o letargie păguboasă şi inestetică pentru oraş.

Un alt proiect interesant viza Piaţa Unirii: ansamblul hotelier “România” la care se adăuga, în aceeaşi zonă, un garaj suprateran cu mai multe nivele.

Mie mi s-ar părea foarte interesant dacă ar fi organizată o expoziţie cu toate variantele, studiile şi propunerile de sistematizare ale oraşului din perioada comunistă. Poate am afla cum s-a ajuns la varianta finală şi halucinantă a noului centru civic. Sau la ce ar fi urmat după finalizarea acestuia şi a Casei Poporului?

19 comments to Proiecte (moarte) pentru Bucureşti

  • hm

    Măi, dar urîte mai erau şi astea! Nu-i nici o pagubă că n-am avut parte de ele.
    Mai ţineţi minte planurile fraţilor Păunescu de a construi în spatele Lido-ului un ditai blocul? Şi astea au rămas pe hîrtie…

  • “La nivelul anului 1968 (data fotografiei)”, se întâmplau 2 lucruri care mai târziu nu erau posibile:

    1. mai toţi cei care puteau decide într-o problemă arhitectonică sau inginerească (politicieni, ingineri, economişti, arhitecţi etc) erau dejişti şi urmau direcţia trasată între 1962-1964 de Gheorghiu-Dej. Adică România trebuia să devină un stat modern, industrial, cu cu şosele, autostrăzi, uzine moderne, porturi, maşini, blocuri moderne, parcări subterane, magazine etc. (Exemplu: complexele comerciale din Drumul Taberei, Titan şi Bucureştii Noi.)

    Deci nu adevăratul (co)mu(n)ism, ci un “capitalism în care singurul patron e Statul”, iar ceilalţi, de la cel mai mare dintre “baroni” până la cel mai mic dintre muncitori, să îşi tragă venitul, nivelul de trai şi puterea din asocierea cu el, Statul.

    (Deloc întâmplător, oamenii aflaţi în poziţii de putere ai epocii Dej erau porecliţi “baronii lui Dej”. Titlul a reapărut în epoca lui Născase şi există şi în prezent 🙂 )

    2. Geniu’ Carpaţilor (şi erou’ neamului şi alte titluri care în zilele noastre au fost adoptate de Berbecali, dintre toţi) îşi imagina că el va fi liderul unui stat modern şi era dispus să fie servit în acest scop de cei menţionaţi la punctul 1. Care trebuiau să muncească şi să producă în timp ce Geniu’ făcea turism, se îmbrăţişa cu Nixon şi se pupa cu Gaddafi şi Mubarak.

    Teoretic, toţi câştigau. Oamenii se duceau la serviciu, luau leafa, cumpărau mărfuri, beau bere Griviţa la sticle de 1 litru şi aşa mai departe.

    Practic, cel care pierdea de pe urma acestui sistem “capitalist de Stat” era Ţăranul – un tip care nu avea nici şcoală dincolo de 4 sau 8 clase, nici pământ că se colectivizase agricultura, nu era bun decât de meserii necalificate pe şantierele patriei, dar reprezenta 75% din populaţie.

    Oare de ce Războinicu’ luminii de la Scorniceşti, părintele spiritual al celuilalt războinic, de la Pipera, a aruncat la coş proiectele de dezvoltare relativ raţionale şi a început să radă totul cu buldozerul şi să aducă zeci de mii de necalificaţi pe şantierele patriei să construiască blocuri şi altele, în care i-a cazat tot pe ei?.. 😀

    ~Nautilus

  • mi-am adus aminte că armyuser a scris de mai multe propuneri făcute pentru Piaţa Unirii… ceva pe aici http://armyuser.blogspot.ro/2012/05/proiecte-pentru-piata-unirii.html şi mai multe dacă urmăriţi tag-ul cu Piaţa Unirii

  • Amiral Snagov

    chiar nu recunoaste nimeni cat erau de URATE propunerile astea?
    Tac arhitectii malc 🙂

  • Ando

    Amiral Snagov: ai dreptate, dar parcă arata mai bine turnul ăla în piaţă decât magazinul Unirea( bănuiesc că pe acolo ar fi fost poziţionat).

  • florin

    …”Taranul-un tip care nu avea nici scoala dincolo de 4 sau 8 clase….”.Nu stiu ca cineva sa le fi interzis celor de la sate sa faca liceul sau facultatea.Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei de la liceu provenea din mediul rural si a facut si o facultate.Si ca el au fost foarte multi.Doar cine nu a vrut nu a facut liceul sau facultatea si asta si datorita ideii ca nu ai ce face cu atata scola.Normal ca atunci cand al lu’ Vasile iesea inginer era privit cu invidie si i se spunea in batjocura dom’Inginer,asa cum azi se spune “Ha,Ha DOTORE”.
    Interesante propuneri.Poate daca se mergea pe ele nu se ajungea la demolarile din anii ’80.
    Nu inteleg ce e asa rau in a dori sa ai un stat modern.Lasa sa aiba altii,noi nu avem nevoie de asa ceva.Criticabile sunt metodele de a ajunge la asa ceva.

  • Dan

    Proiectele astea provin din perioada buna a comunismului, de fapt perioada de crestere economica accentuata de dupa razboi de care au beneficiat toate statele din “lumea civilizata”. Nu as asocia perioada asta neaparat cu Dej fiindca “anii buni” si marile constructii in sensul modernizarii statului au continuat cat timp au fost bani, cam in acelasi ritm pana la prima criza a petrolului (1973) si intr-un ritm ceva mai scazut (insa fara efecte brutale asupra standardului de viata al populatiei) pana la a doua criza, in 1979. Ulterior Romania a intrat in default, au urmat cele 2 decenii pierdute (primul in comunism, al doilea dupa) insa restul de istorie. Ce voiam sa adaug – am urmarit relativ recent cap-coada filmul “Nea Marin miliardar”, e extrem de relevant pentru epoca de care discutam, cea care e infatisata plastic de Matty si din care au provenit si proiectele discutate aici. E practic un soi de concluzie sau de sumar la sfarsitul unui capitol al unei carti. Practic dupa acest film a venit foamea, au venit demolarile, mutarile artificiale de la sat la oras si schimbarile de substanta din peisajul social romanesc.

  • hm

    avem nu un stat, ci un sat modern…
    Las-ca au fericit comunistii fiecare resedinta de judet cu cate un hotel-bloc dintr-asta, in centru.

  • hm

    Dupa cutremur s-a cam dus pe garla si ce mai mergea cat de cat bine…

  • @florin: “Nu inteleg ce e asa rau in a dori sa ai un stat modern.Lasa sa aiba altii,noi nu avem nevoie de asa ceva”

    Nici eu nu înţeleg ce e aşa de rău în a dori să ai un Stat modern – până şi Dej, pe care lumea îl ia drept “monstru” şi “tiran” a vrut exact asta: un stat cu industrie, porturi, maşini, blocuri moderne etc. (Cum spunea un jurnalist care era matur în 1962: “se terminase epoca foamei, a execuţiilor şi a Canalului, începuseră să reapară stofele englezeşti şi maşinile americane” 😀 )

    Şi cât au fost în poziţii de putere cei crescuţi sub Dej (adică de prin 1965, când a murit el, până prin 1980-1982) lucrurile au mers exact în direcţia asta: cale ferată modernizată în anii ’60, portul modern Constanţa practic terminat în 1971 (a mai fost extins încă o dată când s-a terminat Canalul), cartierele moderne construite între 1968-1974, staţiunile de la Marea Neagră între 1967-1973, tehnica militară modernă între 1971-1977 şi aşa mai departe.

    În epoca în care Geniu’, Erou’ şi Războinicu’ Luminii a domnit singur, fără să mai fie servit de oameni de meserie, ci numai de japiţe ca Barbu, Păunescu şi Breban, s-a dus pe apa Dâmboviţei şi industria (de ce nu a mai ieşit niciun model nou de locomotivă sau de autobuz după 1980-1982?), şi construcţiile (blocuri jegoase făcute de nişte necalificaţi, puşcăriaşi şi analfabeţi), şi viaţa culturală (oriunde te duceai dădeai de Cântarea României, cântarea lu’ Tovarăşu’, dacii, ţăranii, nea Sergiu, iarăşi nişte ţărani în costume populare) şi toate celelalte, ca bulgărele de zăpadă la vale.

    De, uneori se vede că “monstrul şi tiranul Dej” era mai raţional decât piticu’ atomic de la Scorniceşti.

    ~Nautilus

  • florin

    @ Nautilus-corect.Totul s-a dus dracului cand “functia batea gradul”,cum se spunea in armata si cand cultul personalitatii pusese stapanire pe cele mai marunte activitati.Politrucii si lucratorii cu gura erau mai apreciati decat cei cu adevarat calificati.Imi amintesc ca la un moment dat inginerii nu erau considerati intelectuali iar criteriile de avansare erau dosarul si mai ales apartenenta la PCR.
    Culmea e ca si acum la aproape un sfert de secol de la caderea lui neaNicu,numirile in functii se fac doar pe criterii politice iar incercarile de a aduce oameni calificati si cu experienta se lovesc de intersele de partid ce se reduc la un singur lucru BANII,cat mai multi BANI pt. buzunarele proprii.

  • “.Nu stiu ca cineva sa le fi interzis celor de la sate sa faca liceul sau facultatea.Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei de la liceu provenea din mediul rural si a facut si o facultate.Si ca el au fost foarte multi.Doar cine nu a vrut nu a facut liceul sau facultatea si asta si datorita ideii ca nu ai ce face cu atata scola”

    Nu le-a interzis nimeni. Dar ia pe unul care în 1970 avea 8 clase, era matur şi lucra de azi pe mâine la C.A.P. Se mai ducea ăla să mai facă vreo şcoală, fie ea şi la seral? Sau un puşti de la ţară sau de printr-o regiune minieră, mai venea el la internat cu raniţa în spate, să facă liceu sau facultate? Tot la sapă sau la mină ajungea în 99% din cazuri.

    Ori “într-un Stat modern”, în care contează meseriile specializate, leafa, apartamentul, maşina, televizorul, cei pomeniţi nu valorează nimic, nici cât o ceapă degerată.

    …Însă dacă Statul se degradează, accesul la studii devine inutil fiindcă degeaba ai terminat cu 9,50, tot la ţară şi la noroaie eşti repartizat, leafa nu mai valorează nimic fiindcă nu mai există mărfuri în magazine, maşina nu mai valorează nimic fiindcă nu mai există benzină sau piese, televizorul nu îl mai arată decât pe Tovarăşu’, dintr-o dată lucrurile se schimbă. “Cel care vine cu roşiile din grădină la piaţă” devine cineva, cel care are lucrurile necesare supravieţuirii, şi “dom’ inginer” trebuie să stea la mâna lui.

    Nu tocmai în această perioadă “a raţiilor şi cozilor” explodase bomba propagandei cu şi pentru ţărani, cu bunicii de la ţară, cu tractorul (până şi pe moneda de 3 lei), cu “satul românesc”, până şi cu domnitorii care erau reprezentaţi ca nişte ţărani? 😛

    ~Nautilus

  • PS Rectific, tractorul era pe moneda de 1 leu, pe cea de 3 lei era o rafinărie.

  • Dan

    Povestea asta cu valorizarea ruralului trebuie pusa in contextul nationalismului agresiv transformat in doctrina de stat in ultimii ani ai regimului de trista amintire. Pe toate monedele si bancnotele comuniste erau simboluri nationale bine selectionate, degeaba ne legam doar de tractor.

  • Anonymous

    “Ţăranul – un tip care nu avea nici şcoală dincolo de 4 sau 8 clase”
    Credeti ca acum s-a schimbat ceva, acum desi lumii i se ofera posiblitatea de a invata, lumea in majoritate isi face diplome in facultati, si dupa se angajeaza (in domeniu) pe pile. Iar ceilalti ingineri, avocati si economisti merg in vest sa construiasca casele italienilor. Si mai e o treaba sunt unele categorii de absolventi ce sunt flituiti de la firme, din cauza ca nu au “experienta in domeniu”.

    “se prefigura clar o altă structură imobiliară şi stradală dar, în niciun caz, nu se întrevedea soluţia dură şi nimicitoare aplicată mai târziu de “marele arhitect”.”
    Am observat tendinta de a se crampona(practic de a idealiza trecutul, mai ales epoca interbelica)de zona centrala veche, ce pentru mine reprezinta niste cartiere cu case nu intodeauna valoroase. Dar per total daca te uti de sus la Bucurestiul vechi poti sa observi 2 strazi de care se lipesc cele mai importante si frumoase imobile din oras (Victoriei si Magheru). Restul sunt niste stradute ramase din epoca fanariota, trasate dupa principiu “La plesneala” sau “cum curgea pisatul boului la vale”, ce reflecta lenea si corputia caracteristica poporului roman de la daci la noi. Mai reflecta dezinteresul primarilor de a regulariza centrul, e mult mai usor sa lasi asa cum e, strazi mai rare, parcelare tampita (cu iesre mica la strada) ce se intinde adanc in cartier http://wikimapia.org/#lang=en&lat=44.441287&lon=26.115832&z=18&m=b .
    Bucurestiului i-a lipsit un Haussmann http://en.wikipedia.org/wiki/Haussmann%27s_renovation_of_Paris ,ce ar putea fi germanizat orasul in secolul 19, cum a facut cu orasul Paris, care arata acum din “cauza” lui.

  • Andrei

    Dar presupun ca daca avea “norocul”totusi sa apara un Haussmann roman in epoca comunista, acum avea sa fie blamat de intelectualitatea romana si alti Nicusori Dani, “dar cum si-a permis el sa demolze stradutele medievale fanariote cu parcelari tampite ….. ca asta e istoria noastra ….. bla bla bla”.

  • @ Anonymous “Bucurestiului i-a lipsit un Haussmann”

    Si slava Domnului pentru asta, cel putzin eu unul cand am fost la Paris cel mai mult mi-a placut Marais-ul si Place des Vosges (si care incidental erau pline de turisti), zone care au scapat de transformarile lui Haussmann. Totusi, daca daca vrei sa te plimbi pe strazi drepte si bulevarde largi in Bucuresti o poti face foarte bine chiar si acuma, poti sa incepi de la Casa Poporului pe fosta Victorie a Socialismului pana la Alba Iulia, si de acolo ai la alegere Decebal la stanga si Burebista la dreapta.

  • Ando

    @Anonimous:în principu, îţi dau dreptate- adică -per ansmablu- multe zone,chiar centrale, ale Bucureştiului arată …provincial.Revenind la dealul Arsenalului:ţin minte bine cartierul,dar pentru că am plecat de acolo pe la 12 ani-deşi am continuat să-l frecventez pentru că am făcut liceul pe acolo-pot să spun că privesc lucrurile puţin mai detaşat decât cei care au rămas până le final. Deci:cel puţin 50% din fondul de clădiri al zonei era de bună calitate, iar unele erau chiar impunătoare sau deosebite d.p.d.v. arhitectonic. Apoi:demolarea cartierului a avut ca scop principal construcţia Casei Poporului, nicidecum o reorganizare amplă şi de perspectivă a oraşului (tip Haussmann),cu o regândire a circulaţiei, a legăturilor cu celelalte cartiere etc.

    De aia întrebam eu la final: oare, înainte de Casa Poporului, au existat şi alte variante de sistematizare ? Ştie cineva ce ar fi urmat dupa finalizarea mastodontului?

  • Andrei

    @mihai “zone care au scapat de transformarile lui Haussmann”
    Haussmann nu doar sa ocupat de strapungerea unor bulevarde noi, au fost puse la punct si niste legi ce interziceau sa se construiasca pe principul “cine si cum vrea” sau “cine are mai multi bani de spaga, ala face blocul inalt” (vezi cazul Chatedral plaza), sa se respecte un regim de inaltime, linia rosie, stilul arh ……

    @mihai “(Bucurestiului i-a lipsit un Haussmann)Si slava Domnului pentru asta”
    Ma rog aici posibil ca sunt subiectiv, insa daca spre ex totusi ar fi fost un Haussmann, posibil ca tot orasul vechi(tot ce intra in inelul median) ar fi aratat ca centrele din Brasov http://wikimapia.org/#lang=en&lat=45.641644&lon=25.591171&z=17&m=b&search=brasov sau Timisoara http://old.wikimapia.org/#lat=45.7574101&lon=21.2289057&z=16&l=0&m=s , unde spre deosebire de ce avem acum(2 strazi si centrul vechi) mai multi arhitecti ar fi avut posibilitatea sa decoreze orasul cu fatade superbe.
    Insa ce avem acum e in mica parte “Micul Paris”(Victoriei si Magheru), pe niste strazi din Istambul,dar in mare parte “Micul Istambul”, ce astazi se completeaza cu succes prin o “Bruxelizatie”.

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>