Intersecţia de la Răzoare e celebră; aici sînt, poate, cele mai pocite şi îmbîrligate ambuteiaje din oraş. Atîtea maşini care stau şi se înghesuie atrag, de ani de zile, hoarde de cerşetori de diferite vîrste. Copii care-ţi spală parbrizul, bătrîni care se strecoară în scaune cu rotile – găsim orice.
Mi-e greu – foarte greu – să cred că nici Direcţia protecţiei copilului a sectorului 5 (unde e partea dinspre Trafic Greu a intersecţiei), nici cea a sectorului 6 (unde e partea dinspre bulevardul Timişoara) nu ştiu ce se petrece aici, nu?
Dar faptul că ştiu nu înseamnă nimic. De ani de zile, la Răzoare, copiii se urcă pe capotele maşinilor, obligă şoferii mai slabi de înger să-şi lase parbrizele spălate, cerşesc. Iar poliţiştii care fluieră în intersecţie nu au ochi pentru altceva, decît pentru maşini.
Repet şi vă rog: dacă vedeţi un cerşetor cu un bebeluş (dormind sau nu) în braţe faceţi repede o poză cu mobilul. Trimiteţi aici pozele (nu uitaţi data şi locul exact) şi scriem noi la D.G.A.S.P.C.
Adresa noastră este simplybucharest@outlook.com. Adresele şi telefoanele Direcţiilor de sector sînt aici.
—————————————-
Cum vii de pe Drumul Taberei, exact inainte de semafor, dupa service-ul ITP este o alee lata de un metru. Intrand pe aleea respectiva, in spatele service-ului sunt niste maghernite care sunt un focar pentru o satra.
Anul trecut (nu mai stiu exact cand) au venit oficialitatile si i-au evacuat cu forta. Insa au revenit de vreo 3-4 luni.
mai stau si in spatiile virane cuprins intre Trafic Greu si Panduri, au acolo niste cutii si niste maghernite…
Si de aici parca ii mai gonisera, si tot degeaba.
Ce se intampla acolo – si in alte parti ale orasului – este un caz tipic de parazitism social. Soferii platesc taxe de protectie cum plateau calatorii de pe vremuri astfel de taxe haiducilor. Solutii pe termen scurt nu sunt: ii alungi, ii evacuezi – dar ei nu au unde sa se duca; se vor refugia pe alte maidane si vor face ce stiu mai bine in fata altor magazine sau in mijlocul altor intersectii. Unii dintre ei poate nu au nici buletin iar chiar daca au, tot pe strada au crescut, nu au vreo alta educatie sau alte sanse obiective de face altceva mai bun in viata. Pe termen lung s-ar putea modifica legislatia: cersesti cu copilul in brate? Copilul se duce in plasament, tu esti decazuta din drepturile parintesti si poti sa cersesti singura cat vrei! Ideea e ca numai scotand copiii de la o varsta cat mai frageda din astfel de medii se poate spera intr-o stapanire a fenomenului pe un orizont de 20 de ani. Dar… cine?
cine? nimeni, în situaţia actuală.
Copiii au întotdeauna o şansă, cu cît sînt salvaţi mai repede, cu atît mai bine, săracii.
Sună urît şi crud, dar nici ei nu pot fi salvaţi cu toţii, şi cînd – dacă şi cînd – vom fi într-atît de deştepţi încît să începem să îi scoatem din lumea asta, va trebui să începem cu acele cazuri în care şansele de recuperare sînt mai mari.
De fapt, asta e şi cel mai nasol acum. Nu toţi cerşetorii sînt cerşetori ‘profesionişti’ – unii fac asta pe moment, într-o clipă de deznădejde. Lor e mai simplu să le aplicăm programe de ajutor, de convingere. Dar trebuie să-i deosebim de ceilalţi, să-i ajutăm.
şi să dăm exemple.
E greu.
Interesant… după ce am scris la DGASPC sect. 5, în dimineţile următoare nu mai era nici un spălător de parbrize dimineaţa aici.