… a fost, recent, Prima evadare – cursa aceea cicilistă de prin afara Bucureştiului, care de la an la an are tot mai mult succes: pentru că, de la an la an, bicla are tot mai mult succes; şi asta e bine.
E fain să evadezi.
Dar cel mai fain e să evadezi cu adevărat – nu împreună cu alţi două-trei mii de oameni lîngă tine. Ştiţi, a venit vara, soarele, căldura: momentul în care chiar ai chef să-ţi iei cîmpii – aşa sîntem noi făcuţi.
E fain să evadezi, deci. Dar s-o faci cu adevărat – singur, tu cu tine şi cu gîndurile tale.
Ne-am obişnuit să căutăm, oriunde-am fi, satelitul să ne spună unde sîntem; să ne arătăm traseele pe-o hartă, să ne poarte GPS-ul paşii mereu. Să căutăm mereu lucruri catre trebuie fotografiate şi date altora.
Dar asta nu-i evadare; e altceva. Evadare e să fii singur pe cîmp, evadare e să nu ştii unde eşti – dar să simţi unde te duci, evadare e să-ţi urmezi instictul şi pofta de-o clipă. Evadarea – mica evadare – e să te-opreşti să caşti gura la o floare-albastră, să ocoleşti o pădurice, să te-apropii cu curiozitate de-un mic sătuc necunoscut, fără să-ţi tremure nădragii c-o să-ţi dea cineva cu securea-n cap.
La zece minute de Bucureşti încă mai cîntă ciocîrlia în înaltul cerului, încă mai fîşîie şopîrle printre bălării, încă mai sare iepurele, speriat de apropierea ta. Şi chiar şi-n ziua cea mai toridă, în mijlocul cîmpului e mai răcoare decît în mijlocul intersecţiei…
O mică evadare… partea frumoasă-i că o mică evadare se poate petrece oriunde, chiar şi-ntr-o dup-amiază bucureşteană, pe-o stradă mică şi pustie pe la umbră. Evadare poate fi să te pomeneşti singur-singurel în remorca tramvaiului şi să baţi darabana în scaune, fără tîrşă că oricine s-ar putea uita urît.
… evadaţi, deci – n-o să ştie nimeni.
Da, cu alţi 2000 şi ceva nu prea mai e evadare, e mers pe lângă biclă pe potecă, pentru că nu încap toţi. În timpul ăla, cei plecaţi de pe primele poziţii sunt deja la finish…
În schimb, vă recomand traseul de la Prima Evadare acum (sau oricând), e de-a dreptul pustiu (prin week-end poate vă mai întâlniţi cu ceva biciclişti pe traseu, dar destul de puţini), deci puteţi să ascultaţi cucii şi ciocârliile în linişte. Din traseul ,,oficial” se desprind o groază de poteci care pot fi luate la picior/roată.
Apropo de bicle, mergeţi duminică seara în Herăstrău să vedeţi ce e (eu nu mai fac greşeala să fac asta). Tot felul de ,,rideri” pe bicle de ţ şpe mii de euro (MTB-uri de 3 – 4000 de eur, cursiere cu jante şi cadru de carbon, bicle de contratimp), cu echipament complet (inclusiv cască şi ochelari de Soare… că deh, la ora 21:00 ai nevoie de ei)… şi ei se plimbă prin Herăstrău, făcând slalom pe acolo.
…şi uite aşa, ne întoarcem la clasicul nostru Matty:
https://simplybucharest.ro/wp-content/uploads/2013/04/matty-una-pe-zi-10.jpg
traseul e grozav într-adevăr, toată partea nordică a Bucureştiului e o încîntare de luat la roată, în linişte – cînd o fi şi aia 😉
am tot fost şi eu prin Herăstrău şi Cişmigiu în weekend (nu cu bicla!) şi aşa e – e o expoziţie de scumpăciuni (că nu ştiu cum altfel să le zic!!)
E drept, mai apare şi cîte-un DHS printre ele…
Da, mai apre şi DHS-ul subsemnatului pe acolo :))
Dar am vaga senzaţie că biclele alea de ţ mii de euro nu au ajuns pe unde a ajuns DHS-ul meu: http://transport-in-comun.ro/forumuri/Diham4.jpg http://transport-in-comun.ro/forumuri/Diham3.jpg https://fbcdn-sphotos-f-a.akamaihd.net/hphotos-ak-ash4/734741_415848165168369_83934371_n.jpg
nu cred nici eu asta 🙂
Păi să crezi, că d’aia ţi-am dat poze :))
Ieri am refăcut traseul de la PE, dar fără Băneasa… că nu pot traversa Centura, aşa că am ieşit prin Pipera şi de acolo pe Centură. Poteca pentru PE e uşor de recunoscut, treceţi de curvuliţa care îşi agaţă clienţii şi de radarul Miliţiei aflat la fix 25m de aceasta, apoi imediat la dreapta.
nu cred că toate minunăţiile alea de jdămii de euro au ajuns pe coclauri, nu!
N-am mai fost demult cu bicla pe lîngă Bucale, sper să evadez şi eu foarte curînd 😉
Păi alea de j’de mii de euro clar nu au ajuns pe coclauri, că acolo sigur nu au la cine să se dea mari cu ele.
Credeam că nu mă crezi pe mine, mă speriasem 🙂 Să mai spun că, înainte de PE, am fost la 2 magazine mari de biciclete să caut service (trebuiau schimbate pinioanele) şi nici nu au vrut să se uite la bicicleta mea?
e ca la service-urile alea unde nu vezi vreun logan macar…
Eu evadez cand imi pot permite cu autobuzul 304 sau ma urc intr-un tramvai care nu are nicio legatura cu traseul meu obisnuit.
Ai primit si un masaj gratis ca asa am auzit ca s-a intamplat!?
Asta e articol dintr-acela de luat campii… De vara…
Ce masaj? La sosire m-am dus să îmi iau tricou de ,,finisher”… ,,da’ nu mai avem decât M, vă dăm M dacă vreţi”, eu purtând L. După aia am vrut să particip la tombolă ,,dar nu mai avem bilete”, deci adio tombolă.
masaj… poate la donsoarili dupa Centura 🙂