plimbări în Bucureşti XIX – prin Cotroceni

Cui nu-i place Cotroceniul? Mai ales acum, în prag de vară, cînd oraşul încă nu respiră greu din cauza căldurii, cînd seara e plină de mirosuri de flori şi oamenii n-au fugit, care la munte sau  la mare.

Într-o Sîmbătă toridă, găsindu-mă în Cotroceni, m-am pomenit că am o oră-jumate liberă – aşa că am plecat să mă plimb pe străzile cele mai frumoase din Bucureşti. A fost o plimbare simplă, nu o excursie, nu un tur; pur şi simplu am căscat gura la case (vile!), la copacii bătrîni, la maşini, umplîndu-mă de linişte.

Cotroceniul nu-i perfect; faptul că e-n grădina celui mai incompetent primar de sector din Bucureşti îl ţine-ntr-o stare de necurăţenie şi nepăsare, de prag de paragină. Uitaţi-vă la ce ar putea fi cele mai frumoase şi mai romantice scări din Bucureşti: jungla şi gunoiul au pus stăpînire peste ele; miroase urît şi te-mpiedici pe treptele refăcute prost:

… cu toate astea, imediat îţi vine să te uiţi în cealaltă parte: străzile sînt încîntătoare, intersecţiile liniştite, umbra deplină. E şi cochetărie, şi intimitate, şi spaţiu – la un loc:

… sînt locuri unde-ţi vine să te-aşezi şi s-admiri priveliştea, să visezi la cît de frumos ar putea fi tot oraşul nostru. Însă mereu îţi iese ceva-n cale care să-ţi aducă aminte că tot în Bucureşti trăim; şi că nimeni altcineva nu-l strică, în afară de noi…

Dar mi-e tare greu să fiu rău cu cartierul ăsta; are el ceva care te atrage, care te face să-l iubeşti, poate mai mult ca oricare alt cartier socotit de-al nostru.

Ce să mai zic de superba stradă Alexandru Vitzu! – cînd am descoperit-o, în anii ’80, m-am îndrăgostit de lărgimea ei, de curbele ei largi, de felul în care e mărginită de parcul ce cobora-nspre Romniceanu, şi-mi închipuiam că e un soi de stradă dintr-aia americană, vreo terrace de prin Los Angeles.

Ăsta e Cotroceniul. O încîntare, o explozie de lucruri frumoase, de nimicuri splendide. Păcat că-i spart de infecta esplanadă din faţa Academiei Militare: aici s-au tăiat gardurile vii ce mărgineau fîntîniţele şi băncile şi locul arată ca un maidan, ca un obor care-aşteaptă vitele. Sper din toată inima ca partea asta să fie refăcută într-un fel cuminte şi deştept, care să-i redea frumuseţea…

plimbări în Bucureşti: lista episoadelor – aici