Ciocolata şi Apele Minerale

scris de C. D. Mocanu

Precizare: Tot ceea ce voi relata în continuare reprezintă amintirile mele, verificate, confirmate şi completate cu documente.

Două propoziţii din comentariul lui Crisad: “Vis-à-vis de Flaros s-a renovat frumos o fabrică de alcool şi ciocolată din perioada interbelică. Locaţia se numeşte Galeria şi e pe Doamna Chiajna.”, care au ridicat colţul vălului de uitare aşternut peste locuri bucureştene dragi mie, m-au provocat să cutez la cele ce urmează.

Zona la care se referă Crisad, delimitată în mare de străzile Foişor, Papazoglu, Nerva Traian şi Splaiul Unirii (Dâmboviţa – mal stâng) are o poveste fascinantă bazată pe existenţa a trei puternice centre economice care au facilitat şi apariţia altora mai mici: Fabricile Mociorniţă, Uzinele Lemaitre şi Abatorul.

Pe Strada Apele Minerale/Bella Brainer/Ion Minulescu la numărul 32 – 38 (conform unor documente), în realitate 34 – 38, vizavi de Fabrica de  Încălţăminte D. Mociorniţă (Nr. 31 – 33) colţ cu Strada Doamna Chiajna a funcţionat Distileria „Modernă” aparţinând Societăţii în Nume Colectiv Joho. În epocă era cunoscută drept Distileria Joho.

Producea „specialităţi fără rival”: Cognac „Jouhaux”, Rom „Wight şi Right”, Liqueur „Joho” dar şi „uleiuri eterice, esenţe, culori şi produse chimice”.

Societatea, în totalitate, a devenit mai tâtziu proprietatea lui Robert Joho (Strada Justiţiei Nr. 64) care i-a schimbat sediul şi domeniul de activitate limitându-se la a produce în fabrica de pe Strada Cluj  Nr. 95 „esenţe, culori alimentare uleiuri eterice”.

Modificarea configuraţiei străzii Apele Minerale (iniţial aceasta era mai scurtă) dar şi a celor adiacente, a dus la schimbarea sistemului de numerotare a imobilelor şi astfel adresa la care a funcţionat Distileria Joho a devenit Strada Apele Minerale Nr. 70-74. O transformare similară au suferit toate adresele, inclusiv cea a Fabricilor Mociorniţă.

În clădirea fostei distilerii au funcţionat apoi simultan urmatoarele societăţi:

• Ackerman Bernhard – „distilerie, fabrică esenţe, colori, uleiuri eterice”
• Bella Vista – „fabrică de rahat, halva, produse zaharoase”
• Bucegi – „fabrică de tuburi de hârtie”
• Standard Brandy – „distilerie, rom, cognac, esenţe, uleiuri eterice”

Dintre acestea cea mai cunoscută a fost  „Distileria Standard Brandy – rom, cognac, liqueur”.

La aceeaşi adresă avea domiciliul şi biroul Avocatul A. Nedrea

În anii ’60 – ’80 clădirile au fost folosite de diverse „unităţi economice” (de exemplu în locul fabricii Bucegi a funcţionat  Unitatea C, Ţevi Textile a Uzinelor Textile 7 Noimbrie), inclusiv de către Întreprinderea de Încălţăminte Flacăra Roşie fostă Mociorniţă. Unul dintre magazinele de prezentare şi desfacere ale acesteia s-a aflat mulţi ani în clădirea Joho/Standard Brandy pe colţul dintre străzile Bella Brainer (Apele Minerale) şi doamna Chiajna. O altă încăpere a distileriei a fost folosită ca sală de antrenament a Secţiei Tenis de Masă din cadrul Clubului Sportiv Flacăra Roşie. Aici se antrenau sportivii legitimaţi dar şi puştii cartierului care erau toleraţi la o „ţăcăneală” mică. S-a mutat odată cu darea în folosinţă a Sălii de Volei construită (pentru echipa de volei Flacăra Roşie) pe Strada Bella Brainer Nr. 82 în locul unor birouri ale Fabricii de Încălţăminte. După ’89 echipa a dispărut dar a dispărut şi sala. A fost demolată şi terenul scos la vânzare de către S.C. Flaros S.A. care a „demolat” şi producţia de încălţăminte, supravieţuind din închirierea unor spaţii de edificarea cărora principalul responsabil este industriaşul Dimitrie  Mociorniţă. Acum, pe acest teren funcţionează, sub sigla REMAT, un centru pentru colectarea materialelor refolosibile (fiare vachi). Pe latura dinspre Str.Alba Iulia/Vasile Voiculescu se pot vedea încă stâlpii şi grinzile longitudinale ale sălii de sport.

În prezent clădirile situate pe strada Apele Minerale/Bella Brainer/Ion Minulescu Nr. 70 – 72, frumos şi cu grijă renovate adăpostesc Complexul Galeria, cu intrare din Str. Doamna Chiajna nr. 26. La nr. 74 se găseşte S.C. Arpimex Trading S.A.

Au existat distilerii mai mici şi pe Strada Doamna Chiajna – Caracostea la numărul 29 şi Franceză la numărul 37, ambele situate vizavi de colţul ocupat de Joho/Standard Brandy.

Ciocolata despre care face vorbire Crisad nu era produsă la distilerie (aici Bella Vista producea rahat, halva, produse zaharoase) ci la o fabrică specializată situata pe strada vecină.

Este vorba de Fabrica de Ciocolată Regina Maria, Strada Octavian Nr. 42 – 44. Aceasta ocupa terenul cuprins între străzile Octavian, Apele Minerale şi Doamna Chiajna. Clădirile erau amplasate pe latura dinspre Strada Apele Minerale Nr. 64 – 66 şi pe cea dinspre Doamna Chiajna astfel încât ferestrele din spate ale halei principale de producţie se găsesc şi acum vizavi de Joho/Standard Brandy/Galeria.

Aceasta producea, printre altele, „delicioasa ciocolată Urs de Dorna, produs de specialitate al fabricei” şi deţinea un depozit pe Strada Matei Millo Nr. 8 şi un magazin propriu – Bomboneria Palatului – pe Calea Victoriei Nr. 86.

Sursa foto: http://www.mociornita.ro/ cu amabila aprobare a domnului Dumitru Matei Şerban Mociorniţă

Imaginea de mai sus a fost surprinsă dintr-un corp de clădire al Fabricii de Tăbăcărie şi Pielărie D. Mociorniţă, Str. Apele Minerale Nr. 60 – 62 aflată pe celălalt colţ al intersecţiei Octavian x Apele Minerale (există încă – este prezentată în fotografia următoare) şi surprinde configuraţia zonei care a rămas neschimbată până în ziua de azi. Strada Doamna Chiajna se găseşte vizavi de intrarea principală a fabricii de încălţăminte şi de acolo în lungul străzii Apele Minerale începe clădirea Joho/Standard Brandy/Galeria. Am marcat pe fotografie şi un monument istoric aflat  în imediata vecinătate.

Din acest corp de clădire (Fabrica de Tăbăcărie şi Pielărie D. Mociorniţă Str. Apele Minerale Nr. 60 – 62) aflat la intersecţia străzilor Octavian x Apele Minerale vizavi de Fabrica de Ciocolată Regina Maria a fost făcută fotografia anterioară:

Fotografia înfăţişează latura dinspre Strada Doamna Chiajna a fabricii de ciocolată aşa cum arată azi. (Vizavi de intrarea Complexului Galeria, Strada Doamna Chiajna Nr. 26):

După Naţionalizare, până la „deranjul” din ’89, în clădirile fabricii a funcţionat Unitatea A a Întreprinderii Poligrafice Luceafărul şi pentru o perioadă unele servicii funcţionale ale Fabricii de Piele şi Încălţăminte Flacăra Roşie. Clădirile, inclusiv cele construite după Naţionalizare, există şi adăpostesc Depozitul Bucureşti al Companiei Farmaceutice Pharmafarm care aparţine producătorului ungar de medicamente Gedeon – Richter.

Hărţile de mai jos oferă o privire de ansamblu asupra zonei şi sintetizează informaţiile prezentate:

Şi deoarece vorbeam la început de povestea locurilor, e bine de ştiut că la douăzeci de metri de Complexul Galeria, pe Strada Alba Iulia/Vasile Voiculescu la nr. 5 a locuit într-o perioadă grea a vieţii sale componentul Lotului Naţional de Handbal şi al echipei Steaua Cezar Drăgăniţă. La numărul 9 a locuit de la debutul său profesional până în ultima clipă a vieţii Acad. Prof. Dr. Constantin Arseni, discipol şi continuator al Prof. Dr. Dimitrie Bagdasar întemeietorul neurochirurgiei româneşti. Profesorul Arseni a îndrumat şi a  supravegheat personal lucrările de construcţie a Clinicii de Neurochirurgie devenită azi Spitalul de Neurochirurgie Bagdasar – Arseni.

I-am cunoscut pe amândoi. Cu Sorin Drăgăniţă (aşa îi spuneau familia şi prietenii) am fost coleg de clasă la Şcoala Generală Nr. 95 şi am jucat hanbal în aceeaşi echipă a Clubului Sportiv Şcolar Nr. 2 (S.S.E. 2). Este fiul colonelului Constantin Drăgăniţă (Comandant al Regimentului de Tancuri din Turnu Măgurele) şi al Mariei Iris Drăgăniţă (Moghioroş) amândoi condamnaţi în epocă la ani grei de închisoare pentru implicarea lor într-o acţiune controversată de „uneltire contra ordinii sociale” (lovitură de stat) ce ar fi trebuit să se producă în România anului 1956 pe fondul Revoluţiei din Ungaria.

Pe Domnul Doctor îl ştiu aşa cum îl ştiau toţi ceilalţi din cartier. Petrecea mult timp în spital şi comunica puţin cu vecinii, era mai de grabă taciturn. Locuia în condiţii modeste, nu cu mult diferite de ale noastre, într-o casă frumoasă construită în perioada interbelică şi ducea un trai auster. Deşi in fiecare dimineaţă îl aştepta o maşină, deseori urca pe jos Dealul Văcăreştilor până la Mandravela. A făcut mult bine şi pentru asta Dumnezeu să-l aibă în grija Lui!

Puţin mai la vale, pe Strada Logofătul Tăutu Nr. 50 s-a născut în 1946 şi a copilărit Aura Urziceanu.

Şi lista poate continua cu alte locuri, fapte şi oameni.