La o anumită valoare, la o anumită greutate, la un anumit nivel, orişice mare artist priveşte în urmă cu mîndrie şi-şi umflă pieptul: I did it my way! – poa’ să zică.
Florin Salam e un om realizat; scrie chiar pe afiş – nu-i nevoie să aflu asta călcînd pe cine ştie walk of fame.
Este un IDOL, un ARTIST, un DESTIN! Florin Salam – viaţa şi opera; curs de zi şi seral.
Miercuri, pe 26, puteţi merge să vedeţi concertul ăsta; dar dacă nu vreţi, cine-s io să mă supăr că nu vă plac fineţurile artei?
Simpatic e felul în care Salam şi-a scris crezul său; dacă luaţi iniţialele cuvintelor – ca-ntr-un acrostih – vă iese fix… IAD.
Daca s-ar organiza un bulevard al “starurilor”, si alocarea stelelor pe el s-ar fi facut dupa un vot popular, ar fi full de salamuri, carnaturi, copii&minuni, pusti….
Pe vremuri idol era parizerul!
Ca sa nu mai zic de sunca de Praga,Carpatiul de Tg.Jiu si berea la litru(nu ma-nnebuni,nea Nicu?)
De-al nostru, dintre noi, pentru noi, … la vremuri noi, a ramas doar noroi
Eu unul aş da mai multă importanţă taraf… orchestrei simfonice care îl acompaniază, după cum se vede în colţul dreapta jos 🙂
Chiar, or fi supravietuit afise cu Azur sau Generic? Sau pe vremea aia nu se tipareau afise ci totul se transmitea pe cale orala?
Se tipareau si atunci…
or fi prin Biblioteca Academiei 🙂
Cuvinte frumoaste am citit pe aceasta pagina.
Va dorec multa sanatate in ceea ce v-ati propus.