… carevasăzică, sînt în concediu; şi asta – nu ştiaţi – de ceva zile. Bun lucru, concediul ăsta. Mai rezolvi vreo tărăşenie de care n-ai avut timp tot anul; mai mergi cu maşina la garaj; mai umbli cu nişte acte-n inima dimineţii, pe răcoare; dar te şi prinde somnul după prînz, tolănit c-o cărţulie-n mînă; sau te găseşte seara ca pe-un turist, căscînd gura prin oraş.
Bun-înţeles, concediul înseamnă şi vacanţă – da, părăsesc Bucureştiul – , dar despre asta vorbim după, că aşa ni-i felul.
Deocamdată, dacă lăsăm lucrurile mai încet cîteva zile, trag nădejde că n-o să vă supăraţi. Fireşte, marţi îl avem pe Alexandru Dinu, cu începutul din romanul promis – care se cheamă Mierea noastră cea de toate zilele; şi s-o mai găsi cîte ceva de scris.
Du-te omule si te hodineste ca Bucuresti-ul nu pleaca din loc 🙂
🙂
sunt pe plaja, cu burta plina de kebap de miel si de bere buna.
Care… Bucuresti????
ahaa! trădare să fie, dar s-o ştim şi noi!
zile tihnite să aveţi şi să ne auzim cu bine. 🙂