Gonim copacii

scris de Ando

În Bucureşti asaltul betonului asupra copacilor continuă. Şi, din nefericire de cele mai multe ori iese victorios. Nu sunt un ecologist fanatic dar, efectiv, mă şochează aproape dureros golul care rămâne după ce unul, sau mai mulţi copaci au fost retezaţi.

Ultima senzaţie de acest gen am avut-o în dreptul giratoriului care îmbrăţişează părculeţul Pache de unde pornesc (sau unde se unesc) cele trei mari artere: Carol I, Ferdinand şi Pache Protopopescu. Aici, colţul în care străduţa Olari înţeapă rondul respectiv arăta – de ani mulţi – cam aşa:

Acum câteva luni, având drum cu troleul pe acolo, am avut o tresărire vizuală… ceva se schimbase, dar abia când m-am dat jos, am realizat că pâlcul de copaci de acolo fusese ras.

Între timp, au apărut inevitabilele panouri de şantier şi acum se lucrează de zor la ridicare unei clădiri unghiulare care va cuprinde laturile colţului respectiv.

Păcat! Pe tot frontul circular de clădiri înalte care înconjoară părculeţul, va rămâne o singură breşă de lumină, în unghiul unde se află biserica greacă.

Păcat pentru că nu ne-am învăţat încă să ne facem din natură un prieten, un aliat, s-o integrăm în proiectele noastre urbanistice. O tot ciuntim, o jecmănim şi o murdărim deşi ea, cu o imensă forţă de regenerare, încearcă să oblojească multe din “rănile” oraşului provocate de oameni. Ce exemplu mai elocvent decât mult discutata “Deltă a Văcăreştilor”, formată în timp pe locul altui proiect faraonic abandonat de istorie.

Sau, priviţi câteva imagini furate acum câtva zile prin gardul de panouri care mărgineşte, de peste şase ani, groapa de pe Calea Victoriei abandonată şi ea după demolarea fostului M.I.C.M. Câtă forţă, câtă vitalitate vegetală pierdută în van.