schimbarea la faţă

... şi George nu mai vine.

nu prea le am eu cu sărbătorile, da’ uite că se potriveşte ce zic ăi bătrîni cu ce se-ntîmplă pe teren… Azi e Schimbarea la faţă, zi în care-şi bagă ursu’ coada-n apă. De-acum, vine şi toamna, ziua scade tot mai mult, frunzele se îngălbenesc. Nu zic că mîine trebuie să ne punem căciulile pe frunte – zic să luăm aminte, că zilele nu mai sînt nesfîrşite – şi mai avem idei şi planuri cu vara asta.

Dar ia fiţi voi atenţi cum foşnesc frunzele plopilor! Ia fiţi atenţi şi cum miros! Foşnesc aşa şi miros aşa pentru că încep să se usuce; mai e un pic şi le vedem cîte una, cîte una, pe trotuar, dimineaţa…

Vara asta nu prea ne-a încercat pînă acum cu zile toride, înnodate. E cald, da. Dar merge: e frumos, e bine; seara se-abate răcoarea… Şi-n orice zi caniculară găsim în oraşul nostru părţi umbroase, care chiar miros a proaspăt. Dacă te plimbi un sfert de oră, în toiul zilei, între Aviatorilor şi Kiseleff, te simţi ca-n alt oraş, în altă lume: în orice caz, una mult mai curată şi mai liniştită… şi mult mai răcoroasă… E frumoasă partea asta a Bucureştiului, cu aleile sale, cu iarba îngrijită, cu căşile măreţe, chiar şi cu maşinile care aleargă nebuneşte pe asfalt.

Aşezaţi-vă neliniştiţi la locurile voastre: încă-i vară.