Dacă priviţi în urmă, la restul de 30 de episoade ale seriei noastre, vedeţi că stîlpii au revenit adesea printre subiectele alese. Nu mă pricep la stîlpi – recunosc – dar dacă văd vreunul care-mi place, păi mă uit la el cu atenţie.
Ştiţi şi voi că se lucrează pe Magheru – de fapt, între Romană şi Universitate. Se fac şi se desfac trotuare, se pun bănci, se plantează stîlpişori: se lucrează greu – nu din greu. Vă spun sincer că mai degrabă îmi place ce o să iasă; dar din păcate ştiu că niciodată n-o să fie totul gata, gigea, frumos.
Se pun stîlpi noi, se asfaltează, se repară trotuarele – dar stîlpii cei vechi încă rămîn pe poziţie. Şi – credeţi-mă – stîlpii cei vechi n-o să se lase scoşi aşa uşor.
Stîlpii cei vechi au suta de ani de cînd au grijă de bulevard, şi-n suta asta de ani au văzut multe. Au fost făcuţi atît de bine şi cu atît de mult cap, că ar mai rezista încă mulţi ani.
Le zice şi stîlpi Mannesmann; sînt traşi dintr-o bucată şi-s aduşi din Germania, pentru că noi nu ştiam pe-atunci să-i producem. Au ţinut firele de tramvai şi apoi au ţinut şi firele de troleu – pentru că pe Magheru, de-a lungul vremii, au trecut şi tramvaie, şi trolee.
Au fost buşiţi de multe maşini, dar n-au păţit nimic, pentru că partea de jos e îmbrăcată într-un manşon rezistent. Chiar sînt curios cum o să-i scoată şi cît o să-njure muncitorii la fiecare stîlp. Sau poate n-o să-i scoată, ci o să-i taie; oricum o să-njure din plin, că sînt stîlpi puşi pe viaţă.
Dar să lăsăm un pic amărăciunea deoparte şi să admirăm stîlpii. Mi-i aduc aminte de cînd treceam pe lîngă ei în autobuzul 331, copil fiind. Ştiu că remarcasem desenul specific al fiecărui stîlp – acela cu “pionul”:
Pionul – şi toată partea groasă de jos – este un manşon de protecţie al stîlpului, rezistent la orice berbec pe patru roţi… Dacă ridicaţi ochii, veţi vedea că mai e un ornament cu pion şi mai sus:
… de asemenea, tot un manşon. Pionii aceştia de sus au dispărut de pe mulţi stîlpi. Dar frumuseţea stîlpilor nu se opreşte aici! Mai găsim cîţiva compleţi, care mai au şi al treilea pion!
Păi, să nu păstrezi şi să recondiţionezi stîlpii ăştia? Păi, să nu-i consideri monument istoric? Să nu te entuziasmeze grija cu care această casetă (pe care am mai admirat-o) a fost construită astfel încît să înconjoare stîlpul?
Opriţi-vă şi uitaţi-vă la stîlpii aceştia, cînd aveţi vreme. De-a lungul vremii au atîrnat cabluri, flori, reclame şi lozinci, dar n-am spînzurat nici un netrebnic de ei. Stîlpii ăştia-s fraţi buni cu cei din Cişmigiu (şi-am mai vorbit şi de frumuseţile ascunse ale parcului ăsta)
… şi cu mulţi alţii, care au rămas în picioare şi acum – cum ar fi cei de pe strada Icoanei, la care se vede bine “pionul” şi azi:
Ştiţi – şi cei de aici au ţinut şi fire de tramvai, şi fire de troleu la viaţa lor.
… Măcar de-am avea, naibii, minte să punem cîţiva deoparte; într-un muzeu-ceva; să ne-aducem aminte faptul că am fost şi mai deştepţi, şi mai buni, şi mai cu grijă.
Daca mizam pe indolenta noastra publica, poate mai ramanem cu minunatiile astea…
Pai nu o sa-i dea jos pe cei vechi foarte curand! Si – in orice caz, nu o sa-i dea jos pana sa refaca trotuarele!
Sunt sigur ca trotuarele vor fi asfaltate/pavate cu stalpii vechi pe pozitie! Si ca, dupa ce o sa taie stalpii vechi (ca n-au cum sa ii scoata, trebuie sa aiba cel putin 2 metri in pamant!!!!) – trotuarele cele noi vor fi distruse!!!
Punem pariu! Si tot noi pierdem!!
stalpii astia nu par afectati de rugina. Ar fi putut fi curatati, sablati si revopsiti fara sa fie miscati din loc. Si ar mai tine… mai mult decat vor tine stalpii pusi saptamana trecuta…
Din pacate zilele lor sunt numarate… S-ar fi putut face mulaje dupa ei si realiza stalpi noi macar pentru zona centrala, ar fi fost un binevenit element de continuitate intr-un oras atat de mutilat de interventii de tot felul. Dar e mai simplu sa importi niste kitschuri cu aer retro, decat sa conservi ceva autentic. Macar de s-ar pastra cateva exemplare pentru muzeul orasului… Dar ma tem ca nici asta nu se va intampla.
Oricum, eu unul tin sa va multumesc, faceti un lucru extraordinar prin faptul ca imortalizati si restituiti aceste mici, dar importante detalii ale vietii orasului.
Sunt aproape sigur ca nu va fi salvat niciun astfel de stalp, dar e posibil sa ajunga unul prin vreun depozit, pus deoparte de un om cu constiinta valorii.
Muzeul Tehnic ar putea primi atatea si atatea piese dintr-acestea banale pentru conservare si aducere-aminte.
Stiu ca e putin cam tarziu, dar ati gasit si stalpul de vizavi de biserica Boteanu? Este oarecum obturat de vegetatie si deci usor de ratat. Fata de stalpii care existau pe bulevard, insa, este prezervat integral, inclusiv ornamentul din varf – cred ca si la data publicarii acestui articol era cel mai bine prezervat stalp din zona, daca nu chiar din oras.
niciodată nu e tîrziu!
E vorba de acesta?
http://www.instantstreetview.com/@44.44049,26.098554,37.02h,6.79p,0.67z
Tare-mi mai place!
Chiar acela!
Sper sa nu vina vreun binevoitor sa-l scoata ca e ‘vechi si urat’.
pîn-acum a scăpat, s-ar putea s-o mai ducă mult.