despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

proveniţii

Dacă cineva îşi închipuie că pe lîngă Bucureşti lumea era chiar aşa de otova, se înşeală rău. Satele şi comunele periurbane din Ilfov au tradiţiile, specificurile lor – nu prea se amestecă oamenii între ei cu bună-ştiinţă. Sînt diferenţe; sînt chiar graiuri diferite; sînt mîndrii locale peste care nu se poate trece. Otopenarii au privit de sus mereu la cei din Tunari, bunăoară – chiar dacă, peste cîmp, azi localităţile astea au ajuns să-şi cam dea mîna. După ce-i auzi vorbind în autobuz pe unii din Baloteşti, o să-ţi dai seama cum îi deosebeşti de cei din Corbeanca ori Tămaş.

Vă vorbesc mai mult de partea asta nordică pentru că mi-e foarte cunoscută; dar – din cît hălăduit prin Ilfov, n-am motive să cred că-i altfel nici prin celelate localităţi.

Un cuvînt pe care-l uitasem pentru mulţi ani şi m-am necăjit să-l regăsesc a fost provenit. Un provenit este un om care nu-i de aici; care s-a mutat în localitate şi care – chiar după ce şi-a făcut rost şi a întemeiat o familie – tot nu este privit ca localnic. Pe la a treia generaţie se mai uită că eşti provenit – asta dacă ai noroc şi eşti şi om de omenie.

Nu-s tromboane. Dar asta a fost, desigur, înainte ca satele ilfovene să fie invadate de bucureşteni; înainte de construirea a mii de vile, a sute de blocuri, de înlocuirea potecii prin porumburi cu drumul asfaltat.

Dacă aş avea – dar n-am – priceperi spre sociologii, antropologii şi alte -ologii, m-aş duce prin Ilfov, să văd şi să înţeleg lumea de azi. Să văd dacă proveniţii de acum – oameni care au venit aici, în mare parte, ca să fugă de alţi oameni – fac vreun efort să se integreze sau să afle măcar dacă a fost vreo veche comunitate.

Ilfovul e de studiat şi de înţeles; luaţi aminte.

25 comments to proveniţii

  • Anastasiu

    Exista termenul! O vreme il confundam cu parvenit… dar sunt diferite!

  • ah, şi eu am întâlnit termenul şi m-a mirat pentru că nu-i cunoşteam exact sensul. prima dată a fost în Racoş, când un băieţel, Ionuţ (http://catherinecrossroad.wordpress.com/category/romaniromania/racos/), ne povestea că nu-i de prin părţile locului, e provenit din Suceava. am luat-o ca pe o bălmăjeală de copil necăjit. apoi, o femeie din Ciucurova nu ne-a putut da îndrumări către pădurea de liliac, căci era… provenită. şi copilul şi femeia au spus-o cu ciudă, parcă, cu jenă, adică le-ar fi plăcut să nu fie ceea ce erau, proveniţi, ci localnici, integraţi perfect. sunt sigură că ei fac eforturi ca să devină. ilfovenii, nu ştiu.

  • C.D.Mocanu

    Confirm existenţa termenului. Sunt beneficiarul statutului de provenit deşi sunt prezent într-o localitate ilfoveană (cu foarte puţini bucureşteni) de paisprezece ani! Cât despre intergrarea în comunitatea rurală ilfoveană, mai comentăm!

  • hm

    dar hai să ne avem ca fraţi… toţi sîntem puţin proveniţi 😉

  • Ella

    In alte zone le zice vinituri, în Maramureş chiar am auzit zânituri.

    Apropo de vechi comunităţi, am aflat de curând că la Dârvari (comuna Ciorogârla) a fost un conac al lui Niculescu Dorobantu şi al soţiei sale Taţiana, fiica lui Ion C. Bratianu. Nu ştiu daca s-a păstrat ceva din conacul respectiv, o sa investighez. In Bucureşti însă aveau o casa frumoasă, construită de Grigore Cerchez: http://www.monumenteromania.ro/index.php/monumente/detalii/ro/Casa%20Niculescu%20-%20Dorobantu%20/1413

  • hm

    da, vinituri, asta e cam de prin Ardeal!

  • C.D.Mocanu

    Ella:
    Conacul familiei Taţiana Brătianu – Ilie Niculescu Dorobanţu de la Dârvari(Ciorogârla) a fost construit în 1906 tot de Grigore Cerkez. Conacul există. Nu ştiu care sunt starea şi destinaţia actuale ale acestuia. Pot afla cu uşurinţă şi voi reveni. În Ciorogârla mai există, în diverse stări de degradare, conacul Gigurtu şi conacul Pamfil Şeicaru.

  • Ella

    @hm: Da, in Ardeal se zice vinituri. Apropo de casa Niculescu Dorobanţu din Bucureşti, merită semnalate burlanele la elemente de civilizaţie publica. Câteva imagini aici: http://bucurestiinoisivechi.blogspot.ro/2009/06/la-burlane-casa-niculescu-dorobantu.html

    @C.D.Mocanu: Mulţumesc frumos pentru informaţii! Părinţii mei se mută in Dârvari (o sa fie proveniţi 🙂 ) şi căutând informaţii despre zonă am găsit câte ceva despre conac.

  • C.D.Mocanu

    Ella:
    Să fie într-un ceas bun! Sunt curios să aflu cum resimt primele experienţe ca proveniţi! Aprope de Dârvari, în comuna Grădinari – Giurgiu se află conacul Oteteleşanu. Deşi degradat, merită văzut.

  • Ando

    Părerea mea este că noţiunea despre care discutăm -provenit-capătă din ce în ce mai multa substanţă odata cu distanţa dintre localităţi şi bineînţeles este proporţională cu ”masa” de indivizi
    plecaţi dintr-o parte în alta.
    Personal, cred-de exemplu- că şi-a cam pierdut sensul- pt. localnicii din localităţile de lângă Bucureşti (Tunari, Corbeanca,Brăneşti, Baloteşti etc). De ce ? Păi chiar mulţi dintre locuitorii de acolo au intrat ei înşişi în categoria “proveniţi”: vin zilnic la muncă în Bucureşti, fac cumpărături din Bucureşti, au copii stabiliţi în Bucureşti- deci cred că, efectiv, nu îi mai interesează problema.La rândul lor, bucureştenii cu case în aceste zone nu cred că fac vreun efort special să se integreze. Ei, aşa cum bine se zice în articol, ” au venit aici, în mare parte, ca să fugă de alţi oameni” !
    Alta e situaţia relatată de Catherine cu băieţelul (ce tristă poveste…). De la Suceava la Racoş, mănânâci o pâine bună !!!
    Aici mi se pare a fi adevarata problemă a unui “provenit” [

  • Ando, şi de ce zic, că ei, cei din provincie, fac eforturi? Ionuţ, băieţelul necăjit, ne spunea că învaţă ungureşte, pentru că în comunitate se vorbeşte frecvent şi, deşi nu vorbea încă fluent, se străduia să se perfecţioneze…

  • Ando

    Catherine:păi asta spuneam şi eu.Ionuţ, cu familia lui, erau ”proveniţi” autentici şi făceau eforturi să se integreze…
    Veneau de departe, dintr-o cu totul altă zonă şi -mai ales- erau
    puţini ”numericeşte” faţă de comunitatea gazdă.
    Nu-i de loc uşor, mai ales în comunităţile mici, închegate, unde oamenii se cunosc bine.
    Deci, da, în cazul ăsta putem discuta de proveniţi.
    Dar cu arealul din jurul Bucureştiului, cred că nu se mai pune problema aşade tranşant.
    Că or mai fi rămas niscaiva reminiscenţe şi rivalităţi locale, nu contest dar-per ansamblu-mi se pare o zona cam otova…
    La urma urmei, e un fenomen social normal care însoţeşte marile aglomerări urban.

  • hm

    otova, otova, da’ ce diferenţe între localităţi, cînd le cunoşti mai bine 😉

  • Acu’ dacă mă gândesc mai bine, fenomenul se întâlneşte în orice comunitate, fie ea şi situată într-o aglomerare urbană, precum Bucureştiul. Mă refer la cartierele compacte, bine “aşezate”, care funcţionează complex şi unitar, exact ca nişte comunităţi rurale. Şi aici vorbim de localnici din tată-n fiu şi de proveniţi, mai uşor sau mai greu asimilaţi. Tendinţa de omogenizare şi sindromul “otova” apar legate de dinamica prea iute a vieţii, a locării şi re-locării, de alienarea indivizilor şi diversitatea preocupărilor lor. La ţară şi la oraş, la periferii urbane ori aiurea.

  • Otopeanu

    Felicitari pt articol !! Nu ma asteptam sa gasesc o atat de buna analiza a antropologiei Ilfovului . Da, noi autohtonii din Ilfov, atatia cat mai suntem avem un puternic spirit al pastrarii radacinilor si o doza de nationalism local demn de luat in seama. Termenul de ,,provenit,, il stiam de foarte mic ,la noi la Otopeni de ex un cetatean poate fi considerat ,,provenit,, (se mai spune si ,,venetic,,/,,vinitic,,) si la 60 de ani de cand s-a asezat in localitate ori chiar la 2-3 generatii dupa stabilirea aici , exista inca ,desi e intr-o adanca dizolvare ,un soi de simt gentilic al ,,neamului,, satesc ,iar multi dintre noi nu ne identificam nici azi, desi material si cultural suntem in sec. XXI, dupa numele de familie ,deseori puse la intamplare ci dupa ,,de-ai cui santem,, . Diferente intre comunitati exista ,iar de ex otopenarii care in vechime au fost mai mosneni, au avut vaci multe imbratisand o mentalitate mai curand dionisiac pastorala decat apolinic agrara ,nu au coabitat cu tiganii ,au o constiinta de sine mai dezvoltata si o mandrie ceva mai mare decat unii dintre vecinii lor. Ilfovul e complex ,sunt multe straturi de populatie unele peste altele : autohtoni romani care se trag din vechii geti, cei care au dat numele de ,,Vlasia,, ,tarani adusi pe mosii in evul mediu, robi tigani din evul mediu ,valuri de colonisti bulgari si chiar sarbi de pe la 1600 si pana pe la 1900, cetatenii din provincie pe care sub comunism Bucurestii nu i-au mai incaput iar mai nou orasenii care se muta in Ilfov visand la un megalopolis bucurestean. Satele vechi ,de bastinasi ,difera de cele formate prin colonizare si dupa 300 de ani, la fel cum satele de mosneni si razesi sunt mult mai inchegate ,dinamice si ordonate decat cele de clacasi si la multe generatii dupa ce aceste realitati au disparut definitiv. Ce dovada mai buna sa va dau decat faptul ca de ex un otopenar getbeget din generatia varstnica il poate cataloga pe un conational de la 15 km drept ,,strain,, si astazi ? :)) Societatea gentilica e prezenta in Ilfov, mai ales in nordul conservator, unde a constituit o garantie a pastrarii identitatii locale si micro-culturale. Apoi o alta remarca e cea cu privire la graiuri, in Ilfov se vorbeste un grai muntenesc usor diferit de romana literara ,melodios ,iute ,apasat si suierat ,un grai in care am invatat si eu limba romaneasca in copilarie . Concluzia noastra ,a vechilor oameni din Codrii Vlasiei ,e nu ca asezarile noastre trebuie sa se integreze in Bucuresti ci ,,provenitii,, ar trebui sa sa integreze in comunitatile noastre . Inca o data felicitari, scurt, dar excelent articol ! 🙂
    P.S. : Auzi, taica autorule ,tu de-al cui esti ? Din ce neam ? :)) cam asa ar pune problema un vechi bastinas din Vlasia ,din pacate acest spatiu etnologic nici nu a fost studiat si o data cu timpul nici se va mai avea ce se studia . Cert e ca identitatea satelor din Codrii Vlasiei e surprinzator de bine conturata ! 😉

  • hm

    mulţumesc mult, articolul e într-adevăr prea scurt pentru cît de mult e în spatele acestui frumos cuvînt!
    Din păcate noi am fost o familie care s-a tras la începutul anilor ’70 lîngă Otopeni (într-un loc cu mulţi proveniţi) şi care niciodată n-a încercat să se amestece cu otopenarii… Acum îmi aduc aminte însă întrebarea care mă mira mult cînd eram copil; niciodată “cine eşti”, ci “de-a’ cui eşti?”

  • Otopeanu

    Mie si recent, acum vreun an, mi s-a intamplat sa fiu intrebat de persoane varstnice din Otopeni ,,de-al cui sunt,,. Indata ce m-am recomandat dupa neamul stra strabunicului meu, oamenii mi-au zambit luminos si ne-am dat la o lunga conversatie. ;)) Poti continua si pe viitor analiza ta socio-etnografica, autohtonii din Vlasia sunt niste oameni interesanti, te asigur !

  • hm

    aş continua, dacă aş mai fi aşa de des pe drumuri ilfovene, ca mai demult…

  • Dan

    Eu am “radacinile” undeva prin subcarpatii Munteniei, nu zic unde – dar la fel se pune problema si acolo – localnici / venetici / ungureni / de-al cui esti / din deal / din vale… Eu personal n-am stiut niciodata de-al cui sunt, am crescut aproape numai la oras!

  • Ando

    @Otopeanu: după ce am citit comentariul tău- la fel de consistent ca şi articolul de bază- sunt nevoit să-mi retrag afirmaţia cu “otova”. Aşa e când nu cunoşti temeinic realitatea 🙁

  • Otopeanu

    Nordul Ilfovul (etnografic şi istoric denumit Codrii Vlăsiei) nu are nimic în comun cu spaţiul de amestec, tranzit şi provizorat din zonele periurbane . Vechii autohtoni, atâţi câţi am mai rămas ,indiferent de nivelul de educaţie şi de cât de urbanizaţi suntem ori nu ,ne-am păstrat identitatea şi mentalitatea .Sunt mândru că sunt otopenar şi încă mai sunt mulţi ca mine ! Trebuie să spun că datoria de a se integra este a celor care vin aici, şi nu a noastră, care trăim pe pământurile noastre din moşi-strămoşi şi care prin bun-simţ ,spirit întreprinzător, credinţă şi patriotism am stat mereu locului cu loialitate faţă de tricolor ! Noi, cei din partea de nord a acestui judeţ care împrejmuieşte Bucureştii, respectăm capitala, dar dorim ca şi capitala să ne respecte pe noi, suntem comunităţi locale autonome şi solide socio-economic care nu dorim să devenim niciodată şi sub nicio formă cartiere-dormitor ale marii metropole bucureştene !

  • hm

    Trebuie să spun că datoria de a se integra este a celor care vin aici, şi nu a noastră, care trăim pe pământurile noastre din moşi-strămoşi şi care prin bun-simţ ,spirit întreprinzător, credinţă şi patriotism am stat mereu locului cu loialitate faţă de tricolor !

    Foarte mult adevăr în vorbele astea!

  • Anastasiu

    Ilfovulului ii lipseste, cu siguranta, unitatea, coeziunea. Comunitatile ilfovene nu au fost interesate sa conlucreze, ci s-au raportat intotdeauna la “centru” – la Bucuresti. Dovada ca cel din Tunari nu merge la Mogosoaia la castel, in vizita – nu-l intereseaza.
    Poate si pentru ca in acest raport cu “centrul”, localitatile ilfovene s-au vazut in concurenta mereu???

  • Florin

    Catre C.D.Mocanu,

    Doresc sa aflu mai multe detalii despre conacul Gigurtu deoarece realizez un studiu. Ma intereseaza cand a fost construit, de catre cine (arhitect, daca e cazul), boierul care a locuit acolo..orice detalii, ma-r ajuta enorm. Multumesc!!

  • C.D.Mocanu

    @Florin
    Şi eu aş vrea să aflu aceste detalii! Din păcate, deşi cunosc bine zona, nu m-am concentrat pe aprofundarea unor informaţii şi în consecinţă nu am făcut un minim studiu documentar.Vă doresc succes!

Leave a Reply to hm Cancel reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>