IKEA – aşa cum văd eu magazinul ăsta – e doar utilitate. Trăinicie, lucruri care-şi fac treaba şi cumpărarea lor în doi timpi şi trei mişcări. E un magazin unde te duci şi gata – ştii ce vrei şi-ţi iei ce vrei şi te duci repejor acasă.
Dar trăim în secolul 21 şi-ntr-un mediu unde ni se spune că trebuie să fim tot mai conectaţi; aşa că nu mai e de-ajuns să fii doar bun, doar să-ţi faci treaba – trebuie să se vadă, să se creadă asta.
Aşadar IKEA a pornit asaltul asupra social media, captînd bunăvoinţa celor care se lasă influenţaţi de cei care influenţează. Prilej cu care vezi cît de trist ies lucrurile scrise la comandă.
Cred că-i greşită calea asta. Articolul scris la comandă n-o să aibă niciodată nici prospeţimea, nici buna-credinţă, nici utilitatea celui scris în urma unei experienţe plăcute. Articolul scris la comandă face greaţă, face rău, te face să asociezi numele care trebuia lăudat cu mişmaşul, cu lauda ieftină, cu ideile ascunse.
Părerea mea. Am citit cîteva articole din campania cu care IKEA a năimit blogurile şi n-am găsit nimic util în ele. Gargară, “citiţi catalogul IKEA”, “descărcaţi aplicaţia”, IKEA înseamnă acasă – şi alte sintagme. Sintagme, sloganuri, chestii abstracte; dar IKEA rămîne ceva concret – şi rămîne un exemplu de utilitate.
Ce nepotrivit – tocmai utilitatea, lucrul făcut eficient, să lipsească cu adevărat din atîtea laude. Să fi citit vreun pont ca să-ţi faci cu adevărat cumpărăturile mai iute – că mă ducea şi pe mine capul să mă uit pe catalog, altminterea. Despre scurtăturile din magazin, nimic. Despre faptul că poţi cîştiga minute bune intrînd pe la ieşire şi ducîndu-te de-a dreptul în depozit, nimic. Despre cînd să te duci, ca să nu te calci în picioare cu toţi ceilalţi, nimic.
Da-n schimb, poezie cît cuprinde. Şi “familie”. Trist – ca o haină primită cu preţul pe ea.
Doar ca să se ştie – IKEA-mi place.
Atat gargara & vrajeala ca la IKEA doar la Apple am mai vazut. Dar daca lumea este cum este…
Foarte bine gandite, foarte practice, bine vandute in sensul de marketing. Insa a spune ca sunt “trainice” e putin exagerat. Unele sunt, altele nu. De exemplu, placle de pfl ale dulapurilor (facute in Franta) sunt destul de fragile, smulgerea suruburilor cu tot cu material nu e un lucru de neluat in calcul …
luate în general, rezistă… încă rezistă… mai bine ca orice am avut prin casă, după 6 ani.
cred că singurul lucru bun pe care mi l-am luat vreodată din IKEA a fost un salam de ren.
da’ după aia mi-a adus un amic unul din Finlanda şi n-am mai fost aşa de sigur nici de ăla 🙂
da’ de cal ai mîncat?
https://www.simplybucharest.ro/?p=7198
Mie mi se pare interesant că IKEA are un singur magazin în România, cel din Bucureşti.
Oare de ce Timişoara, Cluj, Sibiu sau Constanţa,de exemplu,nu intră încă în aria lor de interes?
… unu’ şi bun! Ţin coada sus.
Apropo de IKEA, http://kindofnormal.com/wumo/2013/10/08
Reclamele firmelor straine suna de multe ori aiurea pt.ca cei ce le traduc o fac mot a mot,fara sa tina seama de caracteristicile lingvistice ale tarii unde le pun in circulatie.Nu am pretentia ca o reclama la fasole cu carnati(chiar si de ren fiind)sa sune ca o poezie in proza dar,la banii pe care ii scoti iti poti permite un traducator de meserie care sa faca sa sune normal cele cateva randuri din catalogul de prezentare.
La banii pe care ii cer pe ce produc,cei de la IKEA nu ar trebui sa stie ce-i ala pfl.
si ce sa puna? Lemn de nuc? 🙂