scris de Amdo
Salonul, ca salonul, adică maşini de toate felurile – noi şi retro, fete frumoase şi elegante – postate mai ales pe lângă modelele noi, muzică, bannere, demonstraţii de virtuozitate auto, conferinţe de presă, chioşcuri cu mâncare şi băutură, în sfârşit toată reţeta menită să atragă cât mai multă lume, într-o perioadă în care piaţa auto românească trece printr-o perioadă deloc fericită.
Eu am să mă opresc însă la câteva aspecte care mi s-au părut mai deosebite.
Mai întâi, a fost reîntâlnirea cu Dacia 1300, dar aia alb-albastră de… Miliţie. Bineînţeles că tinerii care o vedeau expusă la standul Ministerului Afacerilor Interne zâmbeau, chicoteau sau făceau poze cu ea. Acum stătea cuminţică, dar să fi ştiut ei cum, inconştient, lăsam mai moale acceleraţia, de câte ori o întâlneam pe şosele…
Tot la standul MAI era însă şi acest interesant panou cu diverse modele de numere auto :
Privindu-l, mi-am amintit cum am căscat gura prima oară la un numar de CD
Era pe o Tatra, modelul ăsta şi, bineînţeles, neagră.
Sau cum, ani de zile, priveam cu invidie maşinile cu număr galben, “de stat”
… care, după decretul din 1979 (când cu a doua mare criză a petrolului) circulau fără restricţie, în timp ce noi, “particularii” – o duminică DA, cealaltă NU – funcţie de număr: cu soţ sau fără soţ. Doar cu ocazia marilor sărbători oficiale, în “mărinimia” lor, autorităţile vremii dădeau “liber” să circule toate numerele.
De asemenea, interesant e că la anul 1935, erau înregistrate şi bicicletele :
Şi mi-a mai plăcut mult maniera plină de gentileţe în care este redactat acest text, extras dintr-o adresă oficială prin care prefectul era rugat ca modelele noi de numere “să se libereze cât mai curând automobiliştilor pentru a înlesni supravegherea poliţiei şi pentru a dobândi uniformitatea atât de mult dorită”.
Pentru că tot veni vorba de texte, m-a amuzat teribil cum arăta un certificat de proprietate pentru un “automobel” Peugeot 301, eliberat de Reprezentanţa Generală pentru România
Iată şi “automobelul” Peugeot 301. Splendid exemplar!
Am lăsat la urmă această mică “bâzdâganie” care poartă cu trufie sigla… BMW.
Este o Isetta 300, inventată acum 60 de ani, bineînţeles de italieni, fabricată apoi, sub licenţă în alte şase ţări şi, parcurgând istoria ei de pe Wikipedia, vezi că a reprezentat o etapă importantă în dezvoltarea ulterioară a industriei de “microcar”-uri (gen Casalini, Smart sau Aixam).
ei, numar galben.. dar numarul negru-12-B 🙂 ??
si numerele acelea de plastic de rodaj, care se crapau si se rupeau imediat.
Si fascinatia ‘numarului mic’ 1-B-trei cifre. Ce se spunea, ca cine are numar cu 9-B-trei cifre era securist???
nu mai ştiu, dar parcă aşa era legenda.
Însă numerele cu 9-B-cinci cifre erau cele alocate Sectorului Agricol Ilfov.
Dubele erau de la 21-B, camioanele si autobuzele de la 31-B, parca. Tractoarele de la 41-B, motocicletele de la 46-B. Parcă aşa era…
12-B….”numere acordate persoanelor străine cu rezidenţă în România,” aşa scria pe panou.
Numerele scurte erau alea cu 1-B si care nu aveau numai trei cifre ci patru. Cu trei cifre erai chiar crema. Adica primii o mie de automobilisti ai tarii. Si cu 2-B mai mergea dar cu numar scurt puteai sa fii si salutat de militienii din trafic. Pentru ca sistemul asta de numerotare se presupunea ca era in ordine in functie de prima cifra – primii o mie, primii doua mii. Pe urma s-a inmultit parcul auto de a fost nevoie sa faca numere cu cinci cifre dupa indicativul de judet.
Mai era si TC – taxi consular.
nici atunci, nici acum, n-am inteles ce vrea sa zica “taxi consular” 🙂
“Transport consular” ştiam eu că e TC.
După ce s-au terminat 9-B şi 5 cifre pentru SAI s-a trecut la 18-B şi 5 cifre. Aşa am auzit, dar nu-mi amintesc să fi văzut vreodată una.
În Bucureşti maşinile personale mergeau pînă la 19-B parcă, după care au trecut la 1-B şi 5 cifre, apoi 2-B şi 5 cifre.
Pe lîngă 12-B mai erau speciale şi 14-B, tot ceva cu străini (nu ştiu dacă ambasade sau maşini închiriate, cred că ale ONT-ului, ceva de genul).
Taxiurile aveau număr galben (că doar erau de stat), dar parcă erau şi în afara range-ului, adică peste 19-B.
pai 9-B-cinci cifre nu avea cum sa se termine pentru SAI, ca niciodata nu au fost atatea masini in Ilfov.
de 18-B-cinci cifre nu imi aduc aminte!! Doar de 1-B si 2-B.
Stii ca ai dreptate cu 14-B-ul? parca era ceva, nu?
Aici sunt numere de forma 01-C-1234; primul numar indica anul de fabricatie al masinii si fiindca neamurile anglo-saxone sunt superstitioase, masinile fabricate anul asta au numarul incepand fie cu 131, fie cu 132. Litera sau grupul de 2 litere indica judetul unde s-a platit taxa de prima inmatriculare (D – Dublin, C – Cork etc) iar restul e un numar generat de calculator. Numarul masinii nu se schimba niciodata, chiar daca o vinzi in alt judet (“county” cum se zice aici).
aşa am sperat şi eu prin ’92 – cînd a început să se vorbească despre “reforma numerelor” – că se va întîmpla şi la noi. Ca numărul să-ţi indice şi anul maşinii.
Frumoase numerele.
18-B cu cinci cifre nu au fost. Ultimele numere emise pe sistemul vechi (pe data de 31 mai 1993) la SAI ar fi fost 9-B-3xxxx – in aprilie 1993 se ajunsese deja la 9-B-36723.
Curios, timp de un an s-au emis doua tipuri de numere in paralel – B-01-AAA si 1-B-1234.
Ultimele numere de Bucuresti au fost 2-B-59xxx. La dubite existau pana la 24-B, iar la camioane 37-B. 1-B cinci cifre a inceput in 1982 dupa epuizarea seriilor 19-B.
Taxiurile aveau numere normale dar dupa anii 70 erau pe fond galben.
Separat, dupa 1990 s-au emis seriile 15-CJ, 10-TM si 10-BH. Erau pentru orasele mari care totusi nu erau resedinta principala a judetului.
14-B = rent a car; dupa 1990 erau si pe altele masini, inclusiv masinile hotelelor mari.
TC = “technical corps”. Inainte de 1992 erau patrate. Erau peste o mie, si de CD si de TC.
Iar din pacate certificatul pentru Peugeot e o facatura moderna!
trebuia să-mi dau seama de făcătură, că doar îs meşter cu Photoshopul 🙁