|
||
despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul comentarii
fierbințiarhiva |
Matty: una pe zi6 comments to Matty: una pe ziLeave a Reply Cancel reply |
jos palaria!articolele noastre sînt preluate și de: |
Copyright © 2005 - 2024 Simply Bucharest vorbim despre…550
555
amintiri
ando
anii 90
arhitectura
blog
caricaturi
case cazute
C D Mocanu
civilizatie
cofetarie
comert
cultura
cumparaturi
fast food
fun
general
guest post
internet
istorie
magazine
masini
Matty
parcuri
patiserie
patrimoniu
plimbare
porcarii
porcarii imense
poze
presa
primarie
prostii
restaurante
semne bune
strazi
takeaway
timpenii
trafic
transport public
trezim copiii
una pe zi
urbanism
V V C
Log in Powered by WordPress & Atahualpa Se utilizează cookie-uri pentru o funcționare bună a site-ului. Datele colectate nu se folosesc pentru identificarea ori contactarea vizitatorului.accept Read More Privacy & Cookies Policy Privacy OverviewThis website uses cookies to improve your experience while you navigate through the website. Out of these, the cookies that are categorized as necessary are stored on your browser as they are essential for the working of basic functionalities of the website. We also use third-party cookies that help us analyze and understand how you use this website. These cookies will be stored in your browser only with your consent. You also have the option to opt-out of these cookies. But opting out of some of these cookies may affect your browsing experience.
Necessary cookies are absolutely essential for the website to function properly. This category only includes cookies that ensures basic functionalities and security features of the website. These cookies do not store any personal information.
Any cookies that may not be particularly necessary for the website to function and is used specifically to collect user personal data via analytics, ads, other embedded contents are termed as non-necessary cookies. It is mandatory to procure user consent prior to running these cookies on your website.
|
Conflictul dintre generatii…
nimic nou sub soare
M-a pus pe ganduri caricatura asta – e un conflict tipic anilor ’70 de la noi, practic intre generatia bunicilor si cea a parintilor nostri. Pe de o parte bunicii veneau cu o anumita traditie patriarhala, “serioasa”, a unor randuieli bine stabilite – in timp ce parintii nostri descopereau fenomenul flower-power, poate si un pic de libertate, poate si niste reviste straine, un altfel de muzica si incercau sa se exprime si in alt mod. 20 de ani mai tarziu a avut loc clash-ul cultural intre noi si parintii nostri, intre timp abrutizati de deceniul pierdut al Romaniei – insa din pacate nu cred ca a existat vreun Matty care sa surprinda nuantele anilor ’90 si prapastia aparuta atunci. Oare ce va fi intre noi si copiii nostri peste 10 ani?
mi-e ca e o chestie care “trebuie sa fie”, mereu in esenta aceeasi… doar cu date externe vag, vag diferite…
Evident ca trebuie sa fie; fiecare generatie vine cu valorile sale culturale proprii, cu credinta ca a inlocuit sau a imbunatatit pana la perfectiune valorile parintilor si, surpriza, copiii vin permanent cu idei noi care contrazic sistemul curent de valori. Nu m-am referit la anii ’90 degeaba: au fost anii in care cel putin 25 de ani de cultura occidentala avantgardista au intrat peste noi intr-un timp extrem de scurt – au fost anii in care oamenii si-au lasat plete, au devenit rockeri, au purtat blugi rupti, au inceput sa stea cu orele la televizor “in loc sa puna mana pe o carte!” ba, mai grav, odata cu intrarea computerelor personale in casele romanesti, copiii au inceput sa piarda mult prea multe ore batand din taste, construind orase sau omorand monstri “in loc sa bata mingea pe maidan”. In comparatie cu anii ’70 cand parintii nostri doar testau niste limite eu zic ca schimbarile au fost mult mai profunde.
computerele au intrat destul de timid si au folosirea lor incepuse sa se raspandeasca un pic natural pana prin 99… atunci a escaladat totul.
90-ii, ai dreptate, au fost altfel. Desi, intr-un fel, si „gap-ul” era acelasi. Noi asimilam disperati rock si cola si rap si burgeri si cei batrani asimilau disperati cumparat dolari, ziare si politica, excursii la turci. A fost un soi de emancipare fortata la toata lumea…
Si mai ai dreptate, si sper sa o spun bine. Cand eram noi mici, parintii au facut parte, probabil, din ultima generatie care mai stia de chestii ramase de dinainte, de „cum se cade” samd.
Alta chestie, parintii de azi nici ei nu mai stiu ce sa ceara copiilor…