scris de Cristian Malide
De mult mă plîngeam că nu am deloc imagini cu casa văzută dinspre Labirint, mai exact din direcţia numerelor mari 79-81, adică din spate şi lateral, de vizavi – de exemplu de la „Casa de Căsătorii” marcată pe planul din 1984.
Mai toate pozele şi diapozitivele, inclusiv cele publicate, sunt făcute cam dinspre Consiliul Popular, de la intersecţia cu Parfumului, adică dinspre numerele mici ale Labirintului, 75-73.
Partea laterală şi din spate a casei rămîneau nevăzute, la fel şi celelalte clădiri de pe partea numerelor cu soţ a Labirintului, cea care a fost afectată de demolare.
Iar imaginile cu curtea din spate, adică de la nr 70A sunt şi ele puţine. Deşi casa din spate era mai recentă de 1889 şi mai puţin arătoasă ca cea din faţă, avea meritul de a fi cu etaj – ba chiar două nivele.
Iată ca am găsit ACUM (am scanat un film din 1988!) câteva imagini alb-negru din februarie 1988, ce completează lipsa.
Curtea din spate şi casa de la nr. 70A:
Se observă fereastra de la podul care la începutul anilor ’60 era considerat locuibil…
Casa din spate în intregime, de jos de la poarta mică, ce nu permitea accesul cu mașina, până sus la antena TV pentru bulgari, cu intrarea în curtea de la 70A şi casa Sacaliş în stânga (curte îngustă, casă tip vagon).
Totodată, imaginile reprezintă şi o bună trezire pentru cei nostalgici (printre care mă numar şi eu), pentru că arată realităţile comunismului din ultimii ani ai regimului:
-
casa arăta jalnic, burlanele sunt rupte şi atârnă, nu au mai fost înlocuite – firesc, din toamnă aşteptam demolarea, cu lucrurile strânse şi împachetate, dar în octombrie ni s-a spus că se amâna la primavară.
-
din acelaşi motiv, trotuarul nu a mai fost curăţat de zăpadă. În vremuri normale, Primăria (Consiliul Popular al sectorului) nu ar fi tolerat așa ceva!
-
dar şi pe carosabil este zăpadă necurăţată! Asta se vede parţial în imagine, şi mai ales INDIRECT: în partea din stânga a casei tencuiala este căzută, se vede o gigantică pată de coroziune, de la apa cu sare aruncată de maşini pe faţadă. Dacă strada era curaţată, stropirea cu soluţie sărată nu ajungea aşa de sus …
Să trecem acum la interior, ce este şi el sumbru. Am făcut cîteva foto, cu Kiew-ul echipat cu bliţ, la baie şi bucătărie.
Aici, autoportret în oglinda de la baie:
La baie, Vaillant-ul coexista cu un cazan!
Imaginea asta povesteşte regresul anilor ’80: când eram mic, aveam în baie cazan, o moştenire interbelică. Vopsit frumos în alb, cu supapa de siguranţă cu contragreutate în formă de clopot! Vechiul cazan asigura apa caldă strict pentru cadă. În anii ’66, tata a instalat un Vaillant şi a tras apă caldă la baie şi bucătărie. Dispozitivul era alimentat de la o butelie de aragaz, şi avea o flacăra de veghe. Când dădeai drumul la apă, pornea arzătorul principal, şi, cu o întârziere de 20-30 de secunde, aveai apă cât de caldă doreai! Iar timpul de răspuns este mai mare ca la un Instant electric, dar mai mic decât la coloana de la bloc, unde astepţi minute în şir să vina apa caldă…
A funcţionat foarte bine în anii ’70. Dar în anii ’80, lipsurile erau peste tot. Butelia se obținea foarte greu, aşa că o rezervam pentru aragazul din bucătărie, unde era indispensabilă la gătit – nu mai puteai să o foloseşti la luxuri precum apa caldă sau încălzirea primăvara sau toamna!
Aşa că tata a procurat şi montat la baie un cazan, de data asta model 1980, lipsit de eleganţă dar funcţional – era dat cu miniu de plumb, dar nu vopsit ca sa fie frumos.
În prima fază, în focarul cazanului băgam arzătorul alimentat din butelie. Nu făceam focul decât atunci când era strict necesar!
Dar, spre sfârşit, s-a terminat şi cu asta, rarissima butelie era numai pentru gătit. Aşa că am revenit la lemne şi cărbuni pentru a face foc în cazanul de la baie. Apa caldă nu mai era disponibilă permanent, dar acum nici cei de la bloc nu aveau, noi măcar aveam sobe de teracotă în care PUTEAM face focul, în locul caloriferelor reci…
Degradare şi la exterior
Strada
Impresia apăsătoare de pustiu, de abandon, este vizibilă şi pe stradă – începuseră de cîţiva ani demolările, ce urcau dinspre Dâmboviţa, autobuzul 142 nu mai trecea pe acolo. Dacă aş vrea să fac ACUM foto similare la casele de pe Labirint care au supravieţuit, ar fi imposibil sa nu prind în cadru lume şi maşini, parcate pe trotuar sau in trecere …
Însă aici, dintr-o suită de 4-5 imagini cu casa, luate ca de obicei dinspre Primărie, una cuprinde în fine şi toate casele de pe partea numerelor pare, pînă la Azil – se observă astfel „umflătura” străzii Labirint, ce a fost demolată.
Confirmarea se referă la închiderea circulaţiei: în secvenţa de cinci imagini, luate la circa un minut interval, nu apare niciun autoturism, şi nici ITB-ul nu circulă.
Lumea merge pe jos, se observă un camion şi un utilaj de deszăpezire… Mai mult, pietonii merg pe stradă, unde zăpada a fost tasată, pentru ca toate trotuarele sunt pline de zăpadă – în mod normal, fiecare era obligat să cureţe zăpada din faţa casei sale!
Curtea
În spatele magaziei mici, unde cîndva fusese coteţul şi îngrăditura pentru găini, o colecţie etereoclită de recipiente în care stocam pentru iarnă gaz/motorină pentru arzătoarele din sobe
După magazia mare, peste strada Parfumului, intrarea la Primăria de sector. Se observă plăcuţa roşie cu „PCR- Comitetul sectorului trei”
În curte, maşina pusă la iernat – acoperită cu prelată pentru cîteva luni bune:
Strada Labirint, înspre Tabacu (intersecţia cu Calea Traian) pe planul din 1984
Pentru comparaţie, harta Google cu strada acuma:
Se vede foarte bine aici, de la stânga spre dreapta:
-
porţiunea rămasă din Labirint, de la intersecţia cu Romulus în jos, pînă la fostul numărul 32, spre Anton Pann, se numeşte CĂUZAŞI (deşi Căuzaşi era mai departe, spre Dâmboviţa)
-
porţiunea rămasă din Labirint, de la intersecţia cu Romulus, pînă la Parfumului, se numeşte Matei Basarab
-
strada rectificată, de la Primărie (Parfumului) pînă la Traian, se numeşte Matei Basarab
Da, blocul P+4 este pe locul casei mele, iar curtea este pe locul unde a fost curtea mea. Remarcabil ca nu l-au facut la stradă, ci are o curte cu pomişori (în 20 de ani au crescut, dar eu aveam de exemplu un tei de 60 de ani!), flori şi o gradina japoneză. La mine acasă, strada se numeşte acum MATEI BASARAB
-
de la Casa de Căsătorii, în spatele blocurilor P+4 construite după 1990, este porţiunea păstrată din Labirint aproape aşa cum era, casele de la numerele impare, rămase în mare parte intacte: de la Parfumului pînă la Moga şi mai departe pînă la Traian. Aici s-a păstrat şi numele străzii!
-
Situatia persistă şi DUPĂ intersecţia cu Traian, pînă ajung să se intersecteze, sunt acum DOUĂ strazi relativ paralele, actuala Matei Basarab puţin mai sus ceea ce a ramas din fost stradă Labirint.
Comentarii
-
atunci când găsit filmul din 1988, m-am bucurat, aşa cum am spus era o lipsă dramatică de imagini din zona aia, şi cu casa văzuta lateral sau „din spate”, dar şi cu toată „umflătura” străzii Labirint, ce a dispărut
-
la scanare, dezamagire! Negativul este zgâriat şi plin de praf, dar şi casa arăta JALNIC, evident că eu o ţineam minte din momentele bune.
-
dar este un excelent reminder pentru nostalgici, printre care mă număr şi eu, despre cum erau cu adevarăt lucrurile în ’88-’89
Intenţia mea a fost să pozez casa, strada – însă se vede şi circulaţia oprită şi oamenii reveniţi la modalitățile de deplasare la nivel de 1850 (mai târziu, pe vremea lui Cuza sau Eminescu existau măcar birje şi tramcar)
Dupa casa mea urmează curtea de la nr 70A, apoi vecinii Scaliş la 72, cu curte lungă şi îngustă, apoi casa colegei de şcoală generală Lucia Avram la 74, cu o o curte MARE (se vede pe plan, însă şi în imagine este vizibil gardul mai lung), încă o locuinţă la numărul 76, iar următoarea, mai mare, la 78, este deja una din aripile Azilului Calist, a cărui turlă cu cruce este clar vizibilă!
Sezonul rece era propice pentu foto de arhitectură, desigur unele de calitate mai bună, însă – cum se observă şi din diapozitivele mele – vara pomii înfrunziţi prezenţi în mai toate curţile caselor, ar fi mascat clădirile, iar circulaţia sigur era mai intensă, chiar în finalul Iepocii de Aur …
Încă o dată, se pot observa şi Labirint, şi Parfumului, cu zapăda necurăţată şi fără maşini sau autobuze …
Detalii interior
Chiuveta triplă de la bucătărie
Nu se vede prea bine, pentru că nu a fost subiectul propriu-zis al vreunei poze!
În extremitatea stangă era chiuveta de fontă emailată de pe la 1900, iar în dreapta este spălătorul de inox model 1970, cu instalaţia de apă caldă trasă de tata. Aveam astfel la dispoziţie TREI cuve de chiuvetă, ce puteau fi utilizate concurent!
Aragazul de Satu Mare, cu email alb şi negru, prevăzut cu… aripi!
Clasicul aragaz socialist, alimentat din butelia cu regulator, devenită o raritate mult râvnită în anii ’80 şi urcată pe un scăunel, pentru a folosi la maxim combustibilul, era bine proiectat, avea în vedere ergonomia utilizatorului. În anii 1990 am cumpărat un aragaz nou, dar aceala nu mai avea picioare, aripi laterale, şi nici placă compactă la partea superioară, ci doar grilaj. Pe ce sprijini recipientele destinate fierberii? Unde pui oalele ce îşi aşteaptă rîndul, sau ibricul de cafea care a dat deja în clocot? Unde mai stau sub cuptorul în funcţiune pisicile mari amatoare de căldură? Actualul argaz este un Bosch de inox, cu lăţime mare, dar tot cu grilaj cam scheletic, şi fără aripi!
Am rămas cu nostalgia aripilor socialiste…
Arzător + lemne pentru cazan baie
Un simbol clar al crizei anilor ’80: focarul cazanului de baie (un anacronism pe vremea navetelor spaţiale, a lui HC 85, a Glassnost şi Perestroika) putea accepta arzătorul de mare capacitate alimentat din butelia de aragaz, al cărei furtun este vizibil în dreapta, dar se putea folosi şi ca să ardem… lemne, din care un mănunchi se vede în colţul din dreapta jos!
Ne-am întors pe la 1900!
Protecţie antimotan
Aspect anecdotic şi fără legătură cu Iepoca de aur. Cireşul de lângă corpul de clădire din spate a fost învelit în tablă, ca să nu se mai urce motanii străini la pisicile noastre, care peste noapte se retrăgeau în pod să doarmă, şi erau vizitate de motanii ce se căţărau în pom…
Comparaţie între iernile din ’68, ’78 şi ’88
… nu iarna în sine era urâtă şi grea, ci vremurile. Iată pentru comparaţii imagini cu iarna veselă (copilăria, iarna 1968 cind ne jucam în igloo-ul sau derdeluşul ridicat în curte):
… sau iarna normală, prin 1978, cu zapadă mare şi autobuzul 142 (Ikarus, cu burduf) ce trece în viteză pe stradă:
Copii au crescut şi au plecat, pomii din grădină (vişini şi cireşi) sunt alţii, dar zăpada este în ’78 la fel de abundentă ca în ’68. Pe trotuarul de vizavi, în dreptul casei de la numărul 77, a dispărut stîlpul metalic de iluminat, cu tăbliţa de staţie ITB – în copilărie, staţia era chiar în dreptul casei, dar în 1975 deja fusese mutată la capătul străzii.
(Tot Cristian Malide, despre fosta intersecţie Labirint cu Mircea Vodă – aici, pe Unknown Bucharest)
O superba calatorie in trecut. Si in acea atmosfera. Am invatat la liceul Matei Basarab si am strabatut cu prietenii de nenumarate ori acele locuri la pas, calcand cu grija pe piatra aceea cubica, chiar daca de obicei ajungeam la scoala cu autobuzul 142.
Pe cat sunt de rare, pe atat sunt de pretioase aceste poze. Recunosc, aceste imagini imi starnesc mari emotii.
Excelente comentarii. Multumim!
excelent. locuiesc in zona, in casa mostenita de la bunici, si mereu caut amintiri legate de aceasta zona. felicitari!
Felicitări! Ai refăcut în fotografii şi comentarii atmosfera unei perioade din viaţa mea. Trece-mă pe lista nostalgicilor!
Bine ati revenit! Va multumim pentru atmosfera si pentru nostalgie. Nostalgia dupa copilarie, dupa o vreme cand cei mari s-au luptat sa ne fereasca de anormalitate.
Poate e si un indemn pentru cei care cred ca inainte era totul mai bine, era totul “mai sigur”, era totul mai simplu…
Indiscutabila valoarea documentara a unui asemenea material.
Cel putin eu,care treceam foarte rar prin zona(de fapt tranzitam cu masina prin Nerva Traian-pod Timpuri Noi-Lanariei ca sa ajung mai repde dinspre Obor pe sos.Giurgiului )mi-am clarificat astfel mult din structura de atunci a strazilor din acea parte a Bucurestiului.
Pentru mine e semnificativ modul in care este redata atmosfera sumbra a perioadei,ce nelalocul lor par primele doua fotografii color(foarte valoroase, de altfel)in noianul de imagini alb-negru.
Sumbru, cenusiu, trist, dramatic sunt cele mai potrivite cuvinte pentru acei ani.
Multumiri, Cristian.
Domnule Malide,punctati rar,dar bine ! Glumesc bineinteles. De sute de ori am facut drumul acela cu 42,cu acele minunate,mai intai pentru un copil si mai apoi adolescent,autobuze Skoda Karosa si tot timpul imi atragea atentia casa de pe colt,ca dealtfel aproape toate casele zonei.A fost o mare surpriza pentru mine cand am aflat ca familia dumneavoastra a locuit acolo si stiti bineinteles ca ma gandesc la mama dumneavoastra.Reusite fotografiile,mai ales pentru cei care am trait acele vremuri,pe de o parte ,iar pe de alta parte ar trebui sa fie interesante pentru unii din generatiile mai tinere,pentru a realiza cat de simpla (si totusi frumoasa) era viata romanilor in aceii ani,nu foarte indepartati.Incep sa se apropie sarbatorile de iarna si unii dintre noi incep sa primeasca daruri,in cazul de fata de la dumneavoastra si de la gazda noastra,HM. Va multumesc !
Ma bucur ca imaginile au fost apreciate!
Autobuzul Skoda, cu si fara burduf, era specific anilor ’60, nu 70-85 (cine erau Ikarus cu burduf) respectiv 1986-88 cind au fost facute pozele. Iar in anii ’60, autobuzul care trecea pe Labirint nu era 142, respectiv 42 inainte de 1977, ci 38!
Ar trebui facute foto recente cu zona Labirint – Calarasi – Mircea Voda, deoarece arterele urmeza a fi “largite”, vor dispare si casele ramase ….
La Karosa ma refeream la perioada de pana prin 1972-1973 cand sigur au circulat pe acest traseu cat si pe 40 (eu asa le-am prins,plecand din Balta in 1977,dupa cutremur,revenind la origini – RFG).Iar 38 nu l-am prins,de prin 1968-1969 stiu de 42,cu care faceam o adevarata excursie din Barajul Dunarii pana la Piata Unirii,la fosta Opereta,practic de la un cap la altul.
Ma numesc Stanciu Cornel si am absolvit scoala nr. 93 de pe strada Haiducul Bujor, promotia 70.
As dori sa iau legatura cu fosti colegi.Ma puteti cauta la nr. 0723 949 157
@Ando,
“ce nelalocul lor par primele doua fotografii color”- diapozitivele color sunt de prin 1978-81, deci nu din FINALUL iepocii de aur!
Iar in 1988 chiar ca nici nu puteam sa fac poze color, oricat as fi vrut: inportul de ORWOCHROM sau de NC9 fusese oprit, iar filmul AZOCOLOR nu exista inca.
Daca rezolutia ar fi infinita, cel facut vara ar avea mare valoare istorica: in afara de imobile, la demolari a disparut si coltul Labirint cu Parfumului, intersectia actuala este cu 2-3 m mai spre dreapta. In diapozitiv se poate vedea capacul de la cutia de distibutie trifazica, ce era subterana, si grilajul de scurgere al apelor pluviale, ce era incastrat in trotuar …
Multumiri domnului Malide pentru aceste amintiri. Am locuit in aceasta zona, pe Labirint, apoi pe calea Dudesti, in zona demolata. Cunosc foarte bine locurile, aveam colegi de scoala pe care ii frecventam. (am invatat la scoala nr.77 pe Maximilian Popper). Si casa mea de pe calea Dudesti colt cu Nerva Traian a fost tot asa, demolata… Multa durere am strans in suflet din acele vremuri, noroc ca eram foarte tanara si luam lucrurile un pic mai a la legere…
Cu mult drag pentru tot ceea ce ati postat pe acest site,
Mihaela Virginia Leu
@Micheline,
multumiri pentru aprecieri!!!
Remarcabil, cineva mai citeste blogul si face comentarii al aproape cinci ani de cand a aparut articolul!
Felicitari si Cartitei Flamande pentru acest sit despre Bucurestiul nou si vechi!
Da, stiam bine si zona intersectiei Traian – Dudesti – Vitan, insa nu, nu am nicio imagine de acolo!
@Micheline: Va recomand pagina de facebook “Cartierul Evreiesc” unde sunt postate multe imagini, insotite de ample comentarii, ale vechiului cartier. Poate gasiti si alte imagini apropiate de amintirile dvs.
https://www.facebook.com/evreiescdisparut/
@Ando :
Multumesc mult, tocmai l-am re-descoperit. Mi-am schimbat laptopul si am pierdut multe linkuri…
@Cristian Ioan:
Cu mult drag am regasit aceste imagini pe blogul dumneavoastra !
Am mai gasit imagini si pe acest blog thenow ….
http://www.costingheorghe.ro/thenow/cartierul-evreiesc-calea-dudesti-pe-urmele-dlui-dan-vartanian-serie/
Sunt bucuresteanca de mai multe generatii asa ca amintirile acestea imi sunt scumpe.
Il voi vizita cu mare placere ori de cate ori voi avea timp !!!
Mihaela Virginia Manea
Buna ziua Eu ma numesc Adam margareta si am locuit peste 20 de ani practice m am nascut in a est Cartier 1961 la maternità tea Caritas mai exact am locuit Pana la vasta de 20 ani pe str labirint 103 am facut SC Gen la Gen 74 liceul la Timpuri noi. A est reportaj m a facut sa plan de by urie sa mi amintesc de copil aria mea. Va rog sa ma conta tati pe e mail. Acum 4 ani am fost sa vizitez aveste lo uri casa unde am locuit è vanduta si Arata superb. Cu respect
In revista Ubranismul din feb. 1933 (se găsește scanata pe site-ul digibuc) apare o poza cu fosta Casă Ciurcu din strada Labirint
@george,
Formidabil!
Nu,nu mai stiu unde ra nr. 13 de pe Labirint, si cum arata casa de acolo, dar numele lui Alexandru Circu imi este desigur faliliar de la scoala. Este ceva sa aflu (chiar daca muult prea tarziu) ca la mine pe strada a locuit un personaj important, ce isi are numel in cartile de istorie …
Mai există casa din strada Labirint, nr. 74? Vă rog, respecutuos, răspundeţi-mi!
Buna Ziua ,ati locuit la nr 74 ?
Casa a fast demolata in primavara 89
Ma numesc Margareta Ionita fost a Adam am locuit la nr 103 casa inca Este si è superba dar la nr 74 nu mai e nimic acum 6 ani am vizitat tot cartierul si am ramas profound marcata ca era totul distrus. Pacat mare de caselle demolate daca vreti contact ati ma pe è mail Asa putem sa ne recunoastem si sa schimba opinii. Cu respect.
@Livia,
Imi pare rau, dar sigur NU!
Nu am mai fost de muult pe acolo, dar cu certitudine mai toata partea cu numerele pare a disparut: noi, care eram la 70 si 70A, Sacalis la 72, iar la 74 sau 76 era fama Avram, o casa cu o curte mare …
A disparut si Azilul, in schimb pe partea cu numerele impare, multe case au scapat de demolare!
Nici macar strada nu mai exista oficial, segmentul actual de la Romulus pina la Calea Traian nu se mai numeste Labirnt …
Buna ziua casa din labirint nr 74 nu mai exista din primavara 89
va spune ceva fam Stanimir ? Familia Tiu
@Anonymous,
Buna seara!
“casa din labirint nr 74 nu mai exista din primavara 89”
Stiam, dar este trist sa vad si confirmarea!
Daca Revolutia venea cu un an jumate mai devreme, coltul nostru de strada ar fi scapat!
Dar daca venea cu un an jumate mai tarziu, s-ar fi TERMINAT mai multe lucrari incepute sub Ceausescu: Opera, casa Radio, lacul Vacaresti … si santierul din Calea Vitan!
“va spune ceva fam Stanimir ?”
Imi pare rau, dar nu!
2