scris de Ando
Am pomenit acum un an despre cum îmi pare mie Calea Dorobanţilor seara şi iată că s-a ivit ocazia să revin.
De când mă ştiu, am aşteptat cu multa bucurie luna decembrie, deşi asta înseamnă un an mai mult pe răboj. Şi nu pentru că e decretată “luna cadourilor”. O să râdeţi, dar sunt mort după… luminiţele colorate care îi însoţesc serile. Îmi place atât de mult să le privesc: în vitrine, în curţile caselor, pe la ferestre şi, mai ales, pe cele de pe străzile şi pieţele oraşului suspendate de stâlpi sau căţărate prin copaci…
Dacă ar fi după mine, le-aş păstra tot timpul anului, sau măcar pe perioada… orei de iarnă 🙂
Aşa că, văzând zilele trecute lampadarele astea, atât de inspirat aranjate într-o vitrină, chit că mi-am întrerupt drumul spre serviciu, am coborât din autobuz ca să le pozez.
Şi, deşi gerul dimineţii mi-a cam “lipit” mâinile pe aparat, parcă nu mi s-a părut apoi atât de scârbavnic restul de drum.
PS: să ştiţi că am trecut şi la venire, pe seară, şi-am mai făcut nişte poze. E adevărat şi gerul se mai potolise. Vi le pun şi eu pe cele mai reuşite.
comentarii