Nu-i nici un secret: de mult Gregory’s nu mai contează pe piaţa fast-food din Bucureşti. Venit pe cai mari acum mai bine de zece ani, a deschis în locuri cu vad, unde făcea treabă bună: în Romană, la Unirii, la Gară, pe Lipscani, în Victoriei şi chiar la Casa Scînteii.
Azi nu ştiu dacă, în afară de micuţul local de pe Batiştei colţ cu Calderon, Gregory’s mai ţine ceva deschis.
Am scris, de-a lungul vremii, multe necrologuri pentru astfel de afaceri care s-au dus pe apa sîmbetei; de fiecare dată am încercat să înţeleg de ce au ajuns acolo.
În 2001-2002 sandvişul de la Gregory’s era delicios; mare; o încîntare. Desigur, punîndu-ţi de toate în el, preţul lui ajungea să fie destul de mare; dar nu conta – era bun. O pîine bună, în care-ţi puteai băga şuncă, brînză, roşii, ciuperci, sos de ciuperci şi altele: zău că-mi aduc aminte cu drag de el.
De ce am abandonat Gregory’s, atunci – eu şi alţi clienţi? Poate cînd dura prea mult să aştepţi să-ţi facă cineva sandvişul. Poate – mai degrabă – cînd roşia era scofîlcită, ciupercile fără gust, şunca ieftină, pîinea tare.
Apoi – între 2006 şi 2011 – cînd a venit vremea cînd Gregory’s a-nceput să facă alţi paşi înapoi, închizînd, pe rînd, localurile-fanion: Romană, Unirii, Gara de Nord. Dacă nu-ţi iese în drum, uiţi de el; alte chestii îţi apar mereu în faţă, ştiţi bine.
Asta e! A fost – şi nu mai este. Păcat, pe undeva, nu?
Ăsta să fie cel mai mare necaz al nostru! Vorba ceea: lac să fie că broaşte…
Concurenţa este aprigă pe domeniul ăsta, aşa că cine nu-şi vede de treabă, dispare.
Respectul faţă de calitate-deci faţă de clienţi-trebuie să fie cum se zicea “firul roşu călăuzitor ” 🙂
Unii comercianţi se bazează pe faptul că încă deţin un oarecare
monopol în zonă şi încep să dea rasol la calitate.
Am un exemplu concret: patiseria de la Perla.Multe din produsele
clasice(merdenele,ştrudele)nu mai sunt la nivelul de altă dată.Plus că, de multe ori, nu sunt calde.Se bazează în special pe vânzarea de covrigi.
îmi pare rău de Perla! Clienţii pierduţi se recîştigă greu! Şi e păcat de vad şi de istorie.
eu mă întreb zilnic cum de rezistă Panipatul ăla de la Chirigiu… o fi doar de acoperire, or vinde de fapt droguri sau mai ştiu io ce?
nu ştiu 😉
că ultima dată (acu’ vreo patru ani!!!!) cînd am luat o pizza de acolo, nu se putea mînca.
Mai mult ca sigur a fost o problema financiara a grupului mare, elen decat a afacerii strict in Romania. Dupa ce au intrat in faliment si au inchis toate locatiile, am inteles ca un om de afaceri a cumparat asset-urile si s-a hotarat sa incerce sa re-invie afacerea.
asta tot citesc prin presa financiară, dar n-am văzut-o întîmplîndu-se…