… mărturisesc că sînt mult în urmă – că sînt lucruri pe care nu le pricep.
De pildă, felul în care vorbesc la telefon, între ei, bărbaţii-n ziua de azi.
O convorbire normală a unui bărbat n-ar cum să se desfăşoare în mai multe propoziţii decît: „salut”, „pă bune?”, „îhi” şi „hai, pa”. N-are cum; aşa-s bărbaţii. Sau, aşa erau.
Bărbaţii de azi vorbesc la telefon mai mult decît femeile. Ce-or avea de zis? Ce-or avea de împărtăşit? Şi de cînd au bărbaţii ceva să-şi împărtăşească?
Am încercat să fiu atent, în tramvai, la ce-şi vorbesc. Măcar să mă dumiresc şi eu. N-am priceput decît: ce-a făcut ăla, ce-a făcut ăllalt, ce-a zis cutare şi ce crede el despre ce-a zis cutare.
Nu mai înţeleg, eu, multe lucruri în ziua de azi.
…mi-ai stricat ziua cu subiectul asta 🙁
cine m-o fi pus să iau tramvaiul?
Mai treceti pe la mine pe la pozeDECAT sa va inveseliti. Asta ca sa nu va dau un telefon (macar ca am numai numarul unuia dintre voi)! 🙂
salut!
trecut, pă bune!
îhî – veselit!
hai, pa 🙂
Am vazut eu in seara asta pe strada un barbat… de fapt cred ca e vorba de o probabilitate rezonabila, ca ar fi fost barbat! (evil)
Un bărbat?
Un bărbat nu vorbește la telefon.
Și… cand vorbește, are de zis doar “da, dragă.. am înțeles, dragă”
Dixit!!!
Şi evident, orice conversaţie trebuie să conţină un ,,’ai să-mi bag” sau ,,dă-l mă-n mă-sa pe X” sau o variaţiune a celor două expresii.
automat, asta!