despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

comentarii

arhiva

cinci-şase

Să vezi chestie. Se fac vreo cinci ani-jumate de cînd ţinem site-ul ăsta, aşa că s-au strîns vreo două mii de articole (nu pun la socoteală Matty-urile aici); cu bune, cu rele – cu de-ale noastre, deci.
Din cînd în cînd îmi iau cîte o oră şi recitesc ce-am scris; mă ajută ca să-mi dau seama de unde vin, ce-am crezut, ce-am văzut – ce-am devenit.

M-am gîndit că odat’ pe săptămînă să vă port şi pe voi prin articolele mai vechi din urmă cu cinci… patru… trei ani, alegînd cîteva. Nu vă place, nu citiţi.

Februarie 2009 a fost cam vremea în care-am luat lucrurile mai în serios pe aici, încercînd să produc şi conţinut; să-mi pun cumva în valoare şi amintirile, şi cunoştinţele. Aşa a apărut articolul Un Bucureşti pe care vrem să-l uităm: Ce vrem sa ne amintim? Ca orasul asta era unul in care ti-era drag sa traiesti. Ce vrem sa uitam? Santierele nesfirsite din anii 80, frigul, noroiul, praful, cozile. Cum era Bucurestiul inainte de Revolutie? Urit, foarte urit. Mai urit decit acum.

Acelaşi februarie a produs şi un articolaş despre numerele şi cifrele care se regăsesc în toponimie – 550: numerele Bucureştiului; ştiţi că n-o sa gasim nici macar vreo alee ‘20 Septembrie‘; si de ce-am gasi, din moment ce nici macar primarul n-o sa stie ca asta e ziua orasului nostru? (pe-atuncea nu scriam încă cu diacritice).

În 2010 – la sfîrşitul unei alte periode pocite, cu zloată, noroi şi bălţi – mă rîdeam de avîntul Primarului de-a fuşeri astuparea gropilor apărute:

Ajuns în 2011, am descoperit apa caldă – anume că Bucureştiul a fost mereu… un oraş aglomerat: În Bucureşti se munceşte; de fapt – ştiţi. Uitaţi-vă-n jurul vostru: voi şi toţi cunoscuţii voştri munciţi. faceţi ceva. aveţi o ocupaţie. Cîţi bucureşteni stau şi nu fac nimic? Tare puţini. Ce vreau să zic? Aşa e bucureşteanul. Nu stă pe loc. Umblă, merge, se duce şi se-ntoarce. Dacă are un sfert de oră-n plus, trece pe undeva. Şi niciodată n-a fost altfel.

Transportul public mi-a fost mereu drag, aşa că niciodată nu mi-a fost peste mînă să scriu despre ce nu-i bine şi despre ce poate fi mai bine – cum ar fi în articolul Şi ca să închei: ce trebuie să se întîmple în următorii 10 ani – ca să ajungem să putem lăsa maşina acasă şi să mergem civilizat cu RATB.

Tot atunci, în 2011, porneam la drum cu ceea ce nu ştiam că avea să devină o serie longevivă, care mi-a adus atîţia prieteni: 5 maşini vechi.

5 comments to cinci-şase

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>