despre ce se mănîncă în București - și cu ce se mănîncă Bucureștiul

arhiva

un englez la Bucureşti

de Ando şi HM

Mereu m-a interesat părerea altuia. Nu-nseamnă că această părere este literă de evenghelie; înseamnă că – pricepînd ce crede altul – poţi să-ţi dai seama mai bine ce, cum şi unde stai.

La un sfert de secol de la căderea comunismului, încă mai avem complexul acela păgubos de inferioritate în faţa străinului. Încă mai credem că doar pentru că e străin e mai bun, în loc să ne dumirim dacă nu cumva alte detalii îl fac, cumva, mai bun.

Ştiţi frica recentă a englezilor de valul de români aşteptat să le invadeze insula. Mă uit cu un pic de amuzament la bucuria oricărui ziar de-acolo de a găsi exemple de români veniţi să le ia alocaţiile, să le ia slujbele – şi aşa mai departe. Şi uneori românii-s foarte sinceri în motivele lor:

I have never been told to look for work by the job centre. I have never called back there after I got the National Insurance number. Why would I want a real boss when I get £300 put into my bank account each week for nothing?

În acelaşi timp, noi ne uităm cu mîndrie la orice străin care vine-aici şi se-ndrăgosteşte de ţara noastră; noi n-o iubim, da-i iubim pe cei care-o iubesc, ştiţi. Şi cazuri sînt; e uşor să iubeşti Bucureştiul şi România, pentru că asta nu presupune (treaba-i sucită) să-ţi placă de ele…

Cel mai citit săptămînal din ţara noastră este unul care nu s-a schimbat deloc, aproape, în cel aproape un sfert de secol în care apare (un exemplu al ideii că nu trebuie să îmbunăţeşti un lucru care funcţionează) – Formula AS. Recent a apărut aici un interviu din care cităm un fragment:

Trăiesc în Bucureşti şi iubesc această ţară. Bucureştiul este un loc unde-ţi place să lucrezi, preţurile sunt mici şi transportul în comun funcţionează bine, chiar şi sub o jumătate de metru de zăpadă. Din Bucureşti poţi zbura oriunde în lume. Oamenii de aici m-au făcut să mă simt binevenit, niciodată nu m-am simţit un outsider. M-am căsătorit aici şi am doi copii minunaţi, un băiat de 11 ani şi o fetiţă de 14. I-am înscris la o şcoală locală, unde primesc o bună educaţie. Băiatul s-a născut aici şi am fost impresionat de serviciile medicale. Apartamentul nostru este încălzit de la sistemul public centralizat de încălzire, iar blocul a fost izolat termic, prin programul primăriei. Când le spun asta prietenilor din Regat, se minunează: nicio autoritate locală din Marea Britanie nu ar izola un bloc şi nici măcar o clădire publică; nu ar asigura nici încălzire centrală, chiar dacă este avantajos pentru mediu şi creează economii băneşti. Lucrez cu românii din 1990 şi niciodată n-am fost înşelat, ci doar, rareori, dezamăgit. Este o plăcere să lucrezi cu românii. Am lucrat chiar şi cu minoritarii romi, în cadrul unui proiect european; şi ei au fost cumsecade şi nu le pot reproşa nimic. Vorbind de jurnaliştii britanici, când vin aici, realizează repede că România este o ţară superbă, dar nu pot scrie aşa ceva pentru ziarele lor, deoarece şefii le-ar respinge articolele respective. Editorii vor povestiri înfricoşătoare, care să umple şabloanele lor despre România: maidanezi, cerşetori, orfani, imigranţi necalificaţi, crime şi corupţie. În aceste circumstanţe, este destul de firesc să mă străduiesc, ca bun cunoscător al realităţii de la faţa locului, să informez publicul britanic că lucrurile în România nu sunt ceea ce par.

… zic doar că nu strică să înţelegem că dacă vrem doar să ne fie niţel mai bine e de-ajuns să ne vedem de treabă, oricare-ar fi ea; dar să ne vedem de treabă întotdeauna.

7 comments to un englez la Bucureşti

  • Ramane o chestiune care trebuie elucidata. De unde provine complexul inapoiatului!? Poate din cauza ca in lipsa unui contact cu strainii timp de 50 de ani, am inceput sa-i vedem ca pe aliens? Hard stuff.

  • hm

    cel mai plauzibil… e jumătate de secol totuși.

  • Dragos B

    Lipsa unui contact si lipsa vizitelor in strainatate.
    Dupa vizite in strainatate s emai atenueaza complexul.
    Sigur ca te simti inapoiat cand vezi cam ce au facut si fac altii (eh, daca i-ar fi tavalit si pe ei istoria ca pe noi…) dar te simti si normal si cumva usurat cand vezi ca de fapt intrinsec indivizii nu-s mai buni ca noi. Sigur, ei au noroc de conducatorii lor si noi avem ghinion de-ai nostri… 🙁

  • Ando

    Dragos B: corect, aşa e. Adică sunt la fel de “oameni” ca şi noi
    (sau invers). Şansa lor au fost că s-au născut, au trăit şi trăiesc
    într-un sistem stabil, cu mecanisme puse,de-a lungul timpului,la punct,un sistem social care a evoluat-fără “zdruncinăturile” sociale pe care le-am suportat o parte dintre noi (cei care avem o vârstă).
    Cu conducătorii nu mă aventurez la comentarii,dar – cel puţin de când avem acces la informaţie, adică de după 89- nici la ei
    nu a curs numai ”lapte şi miere” în materie de lideri…sunt multe exemple.
    Niciodată, dar absolut niciodată,când am fost “afară” nu mi-a fost jenă să spun că sunt român.Şi,la fel, niciodata (cel puţin pe faţă) n-am avut parte de reacţie negativă.
    M-am comportat normal ca toţi din jurul meu şi n-am avut probleme.

  • hm

    M-am comportat normal ca toţi din jurul meu şi n-am avut probleme – cam despre asta e vorba..

  • Dan

    Prin vremurile de trista amintire la intrarea pe ulita din drumul national – la mine la tara zic – era un semn special de circulatie, trilingv: “accesul interzis strainilor”. Exista o legislatie stricta pe atunci – nu aveai voie sa gazduiesti cetateni straini la tine acasa, toate convorbirile telefonice cu exteriorul erau ascultate, etc.

  • Alex

    …lucrurile sunt mult mai complicate..decat par la prima vedere ! O recomandare din suflet:cautati si cititi “Psihologia Poporului Roman” D. Demetrscu, 1907 !!!!!..poti sa juri ca este scrisa ieri…si cu acelasi titlu..dar de C.Radulescu-Motru 1937…poate elucidam problema ?! In ceea ce priveste Anglia (in care traiesc de multi ani)…ajutorul social si cel de somaj, sunt o gluma…daca n-ai un’spe copii..si nu esti romales…(!) este exact 220 GPB/luna ! Informati-va corect ! Toate cele bune !

Leave a Reply

You can use these HTML tags

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>