strada Covasna

Am bătut Berceniul în lung şi-n lat în copilărie; am luat apoi, la picior, oraşul întreg – dar stradă sucită ca cea numită Covasna, eu rar am văzut. Cine-o fi gîndit-o aşa, nu ştiu – dar l-or fi pomenit îndelung, de juma’ de secol, poştaşii şi taximetriştii!

Numa’ de vă uitaţi la ea. Zici că s-a tîrîit un şarpe pe hartă. Dacă intri în inima acestui cartier de blocuri, după orice colţ îţi iese cîte-o plăcuţă-n faţă pe care scrie ba „strada”, ba „aleea” Covasna – habar n-ai unde te afli.

Ăsta să fie, însă, păcatul zonei! Fiindcă altminterea – aici, între Brîncoveanu şi Metalurgiei – e destul de cochetă şi aşezată, ea. Doar blocurile de aici sînt vechi, construite la sfîrşitul anilor ’60, cu spaţii largi între ele şi cu o dispunere rezonabilă, astfel încît să nu fii nevoit să te uiţi – peste stradă – în blidul vecinului. Doar priviţi aglomeraţia de blocuri apărute mai încolo, în anii ’70 – peste drum, peste Brîncoveanu; e cu totul altceva.

Ciudat, aici, mi s-a părut mereu cum de a rămas în picioare enclava de case dinspre strada Niţu Vasile; un cartier aşezat, compact, care nu s-a demolat niciodată – deşi restul zonei se preschimbase total. Nu luaţi harta de mai sus ca literă de evanghelie; printre blocurile vechi s-au plantat – cîţiva ani mai încolo – plombe noi; dar zic că reprezintă, în general, dinamica dezvoltării imobiliare a zonei în perioada comunistă.

Revenim însă la strada de la care-am pornit: la Covasna; sau Covazna, cum o auzim pronunţată cu mai multă uşurătate…

Blocurile vechi sînt liniştite; pe la colţuri au apărut ghioceii; pe pereţi mai scrie şi acum cu vopsea „ICAB”; la intrare vezi ştergătoare de picioare de cauciuc, modele uitate de ani de zile – doar modernizările recente ale lui Piedone ce te fac să uiţi că timpul a trecut…

… apropo de modernizări, cînd trecui pe lîngă chestia numită „piaţa” Covasna – ghilimelele nu-s deloc puse degeaba, piaţa e o curte cu trei tarabe-năuntru – văzui, în lumina înserării…. ceva:

… ceva mare, impunător, ceva care domină nu doar tarabele, ci şi-ntreaga zonă…

… d-ale lu’ Piedone, ce să-i faci! Eleganţă, civilizaţie, stil, clasă mondială.